Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Din Danemarca vine Riders of justice (Retfærdighedens ryttere), un film ce-l are în rol principal pe Mads Mikkelsen (Doctor Strange, Rogue One), actor ce capătă tot mai multă tracțiune în lumea filmului, și pe bună dreptate.
Mads Mikkelsen (Artic, Polar) este Markus, un soldat detașat undeva departe de casă și care află că tocmai i-a fost prelungită șederea la dracu-n praznic pentru încă 3 luni. Dar asta nu este nimic nou pentru familia lui, obișnuită cu asemenea absențe lungi.
Însă în Danemarca are loc o tragedie, un accident de tren curmă viața multor pasageri, printre cei decedați aflându-se și soția lui Markus. Acesta este, astfel, obligat să revină la vatră pentru a se ocupa de funeralii și pentru a-și consola fiica adolescentă, Mathilde, care se împacă foarte greu cu pierderea mamei.
Însă un matematician/statistician care se afla în trenul blestemat ajunge la concluzia că nu a fost un simplu accident și, cum poliția nu-l bagă în seamă, crezându-l țicnit, apelează la ajutorul lui Markus. Astfel, cei doi, alături de alte două personaje tocilare, încearcă să lege informațiile pe care le accesează ilegal și să-și dea seama cine este în spatele atentatului, dacă este vorba, totuși, despre un atentat.
Nici nu știu cum să descriu acest film, pentru că este plin cu de toate, dar premisa de bază se ia la trântă cu durerea pierderii cuiva drag.
Combină toate genurile principale ale cinematografiei într-un melanj foarte reușit, drama este cea care predomină, dar sunt întrețesute între momentele dramatice și destule momente de acțiune feroce și scene de comedie neagră, dar al dracului de amuzantă.
Scenariul este unul foarte bun, ba aș putea spune chiar nemaipomenit de bun, pentru că reușește cu mare succes să construiască niște personaje problematice, cu multe hibe, dar de care te atașezi imediat și aderi pe de-a-ntregul la cauza lor justițiară.
Iar evoluția poveștii este de așa natură încât pe la jumătatea filmului m-a apucat o frică teribilă să-l mai urmăresc, anticipând neașteptatul pentru că orice devine posibil în Riders of justice, nu are acea miasmă de previzibilitate care să te arunce într-o zonă leneșă de confort, știind ce va urma să se petreacă.
Filmul se ridică pe umerii poveștii, una inteligentă, în care personajele sunt oameni deștepți, avem trei intelectuali a căror minte este brici când vine vorba de date, cifre, statistici, probabilități și IT, plus mușchiul de serviciu, pe care te poți baza să dea cu pumnul la nevoie. Și Mads cu barba lui yin-yang arată înspăimântător de fioros, emană o feromoni de „Don`t fuck with me‟ pe o rază de câțiva kilometri pătrați.
Drama prezentată este cruntă, oamenii sunt disfuncționali, fiecare are problemele lui generate fie de incident, fie de viața pur și simplu, sunt oameni anormali într-o lume normală, dar cum cu toții trăim într-o lume anormală, ei devin normali. Urmăriți filmul pentru a vă da seama că are sens ce am scris.
De la probleme legate de „bullying‟ până la PTSD, de la dificultăți parentale până la ostracizare socială, Riders of justice atacă frontal toate aceste aspecte negative ale vieții, aspecte cu care ne confruntăm zi de zi, într-o măsură mai mică sau mai mare.
Și dincolo de tot acest dramatism sfâșietor, filmul mai are o componentă foarte interesantă, una cerebrală, care se leagă de interconectivitatea acțiunilor umane, de cuantificarea efectelor pe care anumite decizii le pot avea, de calcularea probabilităților statistice de a se întâmpla ceva anume, undeva anume, într-un punct temporal anume, ce să mai, analizează celebrul „butterfly effect‟ (ceva gen cineva din Siberia trage un pârț urât mirositor și efectul acestei acțiuni duce la un incendiu în savana africană) care aici este pus la treabă și cea mai bună caracterizare pe care o pot face ideii prezentate este că nu-i vina nimănui, dar este vina tuturor.
Nici nu vă imaginați cât de gâdilat eram pe sinapse când urmăream scenele care se legau de acest subiect.
Și deși Riders of justice este un film cât se poate de serios prin subiectele abordate, este și delicios de comic pentru că trio-ul format din nătărăi de PC, șoareci de laborator, generează multe secvențe amuzante care mai sparg atmosfera devastator de apăsătoare
Riders of justice este și violent, o asemenea poveste nu avea cum să umble cu mănuși de domnișoară neprihănită, astfel că avem brutalitate atât în limbaj, se înjură ca la o adunare a birjarilor, cât și în acțiune, se omoară la greu și camera nu întoarce capul pentru a feri sensibilitatea exagerată a spectatorilor pudici de efectele nefaste pe care le au gloanțele, și nu numai, asupra trupurilor umane.
Filmul este și, dacă vă vine să credeți asta, drăgăstos și născător de speranță, arătând cât de mult contează un gest aparent minuscul și cum se poate schimba în bine viața unei ființe dacă te comporți ca un om și nu ca un animal.
În ceea ce privește actoria, Mads Mikkelsen este mirific, personajul său are o prezență fizică impunătoare, un suflet fărâmițat de durere și o furie incontrolabilă pe care Mads le transmite cu măiestrie.
Riders of justice este un film excelent care îți aruncă în poală câteva bombe, unele ideologice, altele fizice, care-ți activează mâzga cenușie din cămara acustică de pe umeri, astfel încât mă văd nevoit să-i cumpăr 9 monitoare de înaltă rezoluție.
(4,5 / 5)
