Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
De Romeo Akbar Walter am pomenit în Satyameva Jayate că vreau să-l văd așa că nu a trecut mult timp și l-am depistat pe Netflix.
Filmul este inspirat din fapte reale și ne prezintă o serie de evenimente ce au loc cu puțin timp înaintea izbucnirii războiului dintre India și Pakistan și ne arată că au existat și alte lupte la nivel de spionaj, nu doar cele între SUA și Rusia care au reprezentat subiectul multor filme de gen de acum mulți ani la Hollywood.
John Abraham este Romeo, un simplu bancher care atrage atenția unor oficialități guvernamentale adânc înfipte în jocul de-a spionajul și îl recrutează pentru a-l antrena ca la carte și a-l infiltra ca agent secret în inima Pakistanului pentru a le ciripi ce acțiuni împotriva Indiei pun la cale dușmanii de moarte.
Romică al nostru se cam cojonește la început, că mă-sa ar rămâne singură, că așa, că pe dincolo, dar iubirea față de patria mumă câștigă în lupta cu dragostea de mamă, așa că Romeo, după niscai lecții și antrenamente de durată, este expediat cu cățel, cu vițel, în POK (Pakistan-Occupied Kashmir).
Înainte de plecare este salutat cu respect, i se urează de bine și i se promite că în caz că este capturat, indienii îi vor sări în ajutor cu mic, cu mare, și o vor îndruma pe mă-sa spre cel mai bun crematoriu.
Numai că acum nu mai este indian și nu-l mai cheamă Romeo, devine pakistanez cu acte false în regulă și își însușește numele de Akbar.
Aici, după câteva manevre șmecherești, de vulpe șireată, se bagă-n sufletul unui influent pakistanez căruia îi câștigă încrederea și să te ții apoi tată de nădragi că începe joaca de-a spionajul.
Romeo Akbar Walter este cel mai serios film indian pe care l-am văzut, și nu mă refer doar la subiectul abordat, că am mai văzut producții de la Bollywood bazate pe fapte reale, ci și prin realizarea tehnică, nu are deloc exagerări aiuristice din punct de vedere al acțiunii, este bine înfipt cu picioarele în realism.
De fapt, în Romeo Akbar Walter nici nu există acțiunea cu care sunt obișnuit în filmele indiene, fiind o cu totul altă mâncare de pește aici, producția fiind una clasică de spionaj autentic.
Scenariul poate fi considerat de mulți drept plictisitor pentru că nu se întâmplă nimic incitant ca scandal gălăgios, nu se bagă picioare-n burtă și pumni-n meclă, nici nu zboară gloanțele mai ceva ca dronele, în schimb Romeo Akbar Walter este un film plin de tensiune pentru că acțiunile pe care le întreprinde Akbar devin tot mai periculoase și mai îndrăznețe și m-au ținut cu sufletul la gură, neștiind ce urmează să se întâmple, dacă va fi prins sau nu. Ăsta este și avantajul când ești ignorant în anumite subiecte, nu știi care-i finalitatea.
Fiind plasat în anul 1971, instrumentele de spionaj pe care le are la dispoziție Akbar sunt rudimentare pentru noi, cei din 2020, el recurgând la clasicele telefoane date pe ascuns, bilețele cu cerneală invizibilă, mesaje criptate, dialoguri cu triplu înțeles și planuri îmbârligate pentru a ajunge la scopul dorit.
Romeo Akbar Walter este un film atipic, nu se cântă, nu există melodrama aia indiană dusă la extrem, cu priviri îndelungi în gol, nu ne bate la cap cu vreo vrăjeală de dragoste forțată, nici nu ai zice că este indian.
În schimb, povestea pe care o alege s-o prezinte este una palpitantă prin multiplele răsturnări de situații, trădări, duble trădări, triple trădări, lipsa totală de încredere în toți cei implicați în tărășenie și ești în derivă, informațiile pe care le primești sunt contradictorii și nu mai știi dacă personajul cutare joacă pentru echipa ta sau s-a dat cu echipa adversă, dacă-i heterospional, homospional sau chiar s-a transformat într-un bispional și o arde la două capete.
N-am avut idee despre evenimentul principal pe care se bazează întreaga premisă a filmului și nici nu știu cât de reale sunt informațiile prezentate, că nah, totul este secretizat sau înfrumusețat să pice bine pe ecrane, așa că nu pot face o comparație între realitatea din cărțile de istorie și cea din film.
Eu am crezut că filmul va fi lăudat pe toate părțile, când colo, are doar 17% pe RottenTomatoes și am rămas consternat, nu înțeleg care este problema cu acest film. Poate că prezintă într-un mod prea fantezist evenimentele, nu am idee, cert este că sunt tare ciudați criticii indieni, și Satyameva Jayate, alt film serios care se depărtează de cutumele cinematografiei indiene, are un scor incredibil de mic, în timp ce acțiuni tâmpe ca War au procentaje amețitor de mari.
Deși filmul se duce spre 2 ore jumătate, nu am simțit când a trecut timpul, atât de prins am fost de povestea complicată și plină de bifurcații, în ciuda lipsei de agitație și a maieurilor rupte în timpul bătăliilor sfidătoare ale tuturor legilor.
Culmea, singura mea problemă cu filmul este chiar lipsa dramatismului, ar fi mers un pic de lacrimogenie cât să simți că nu au secat glandele lacrimale, dar aici nu a reușit filmul să foreze prea adânc după H2O uman.
O fi plin de propagandă, dar ca non-indian nu mă interesează asta, chiar filmul ne spune că este un tribut adus tuturor celor care au contribuit la protejarea patriei, chiar cu prețul vieții, pentru mine, și nu credeam că o ajung aici, Romeo Akbar Walter primește un 9.
Da, ați citit bine, un 9.
(4,5 / 5)
Trailer:
