RRRrrrr!!! (a nu fi confundat cu RRR-ul indian) este o comedie născută în inima Cocoșului Galic în anul 2004.
Și mi-am adus aminte de ea în timp ce urmăream epopeea indiană care avea mai puține litere R în titlu.
🎬 RRRrrrr!!! – Premisă
Povestea din RRRrrrr!!! este plasată cu multe zeci de mii de ani în urmă, în epoca de piatră, iar ideea nu este complexă.
Urmărim aventurile unui trib de oameni preistorici care încearcă să supraviețuiască într-o lume dură pentru ei, una în care omul nu este încă în vârful lanțului trofic.
Căpetenia tribului, Pierre, pare că are hățurile bine strânse în jurul turmei pe care o păstorește cu succes, chiar dacă le tot dau târcoale fel și fel de animale înfometate cu coarne uriașe.
Colac peste mamut, un trib advers, condus de Gerard Depardieu (Life of Pi), vrea să le fure pașnicilor noștri o invenție radicală, schimbătoare de vieți și, de ce nu, chiar a destinului umanității.
Cum o belea nu vine niciodată singură, ci în menage a trois, pe lângă lighioane nehalite și inamici umani, tribul nostru se confruntă și cu primul caz de crimă (pe atunci nu era inventată religia, deci nu știau de Cain și Abel) care trebuie și el rezolvat într-un fel sau altul.
💭 RRRrrrr!!! – Comentariu
Dacă premisa din RRRrrrr!!! pare una serioasă, nu uitați că am scris că-i comedie. Și acum elaborez, adăugând câteva epitete precum tâmpită, absurdă, cretină, dementă, idioată, dereglată și plină de caterincă retardă.
Însă tocmai aici rezidă farmecul din RRRrrrr!!!.
De la numele lipsite de orice inspirație din tribul principal, pe toți îi cheamă Pierre, dar cu toate astea, când este pronunțat numele de Pierre, toți știu la cine se face referire, până la ideile năstrușnice care le vin prostovanilor, totul emană o senzație de stupizenie sublimă.
Umorul se bazează, în cea mai mare parte, pe prostia strămoșilor noștri care ba feștelesc construcția unei capcane simple, ba nu văd evidența din fața ochilor, ba se pun în pericol ca ultimii retardați, tocmai pentru că erau antici și n-aveau creierul atât de dezvoltat ca acum. Mă rog, nu că acum suntem mai răsăriți.
Este un fel de Idiocracy, dar în marșarier, care te face să te temi că asta este soarta umanității, n-avem scăpare, regresul inteligenței ne va duce fie în viitorului lui Idiocracy, fie în trecutul din RRRrrrr!!!, ambele scenarii fiind catastrofale pentru supraviețuirea noastră ca specie.
Doamne, cât de penibile și oligofrene sunt poantele din film, dar reușesc să mă amuze pentru că duce ridicolul la un nivel atât de aberant încât râsul vine automat.
Încă de la prima scenă, de dinainte de a începe filmul, îți dai seama că vei avea parte de-o parodie nebunească în care cu cât este mai absurdă și seacă gluma, cu atât este mai amuzantă.
De la bătălia magistrală pentru invenția revoluționară până la încercările ridicole de seducere a sexului frumos (să-i zicem frumos, să nu supărăm pe nimeni), de la momentele comice generate de folosirea excesivă a numelui Pierre până la încercările eșuate ale pietroșilor de a rezolva crime, RRRrrrr!!! oferă destule chicote și hliziri pentru a-și merita titulatura de comedie.
Abundă în erori de vorbire, ba replici oximoronice, ba expresii pleonastice, limbajul este atât de stâlcit gramatical și lexical încât mă temeam că la un moment dat o vor rupe pe manele.
Dar glumele sunt tâmpe doar în aparență, sub jegul leneș se ascunde o înțelepciune intensă care pune pe tapet probleme ale societății moderne. Ne-om fi modernizat prin descoperiri epocale și tehnologizare masivă, dar la fel de tribali am rămas în gândire.
Ne-am schimbat blana, dar năravul rasist a rămas același, judecarea celor din jur după reguli superficiale încă ne este un cusur de care nu ne lepădăm deloc.
Ah, RRRrrrr!!! are și ceva CGI, că doar avem animale preistorice, dar și aici vă va pufni râsul pentru că arată groaznic, însă amuzant.
🏆 RRRrrrr!!! – Verdict
Parcă după ce am trecut prin mai multe decenii de viață RRRrrrr!!! nu mi s-a mai părut atât de ilar așa cum îl țineam minte, dar are un aer de prospețime perpetuu.
Deși acțiunea are loc în epoca de piatră, este mai relevant ca oricând pentru că prezintă aceleași metehne după care ne ghidăm ca niște proști cu neuronul lobotomizat.
Însă rămâne în continuare isteric, oricât de stupide sunt dumele, tot am râs pe săturate în câteva momente de-o absurditate exagerată, mai ales că avem și elemente moderne aruncate în film. Este suficient să le vezi moacele lipsite de orice fărâmă de inteligență și te apucă râsul.
Dincolo de hainele împuțite ale grotescului ilar, RRRrrrr!!! ne săpunește bine cu niște lecții de viață, despre acceptare și pace pentru că, și mare dreptate are, la un moment dat cu toții vom muri, așa că n-are rost să ne irosim viețile cu frecușuri inutile.
De final, ce pot să-i mai arunc în cap lui RRRrrrr!!! în afară de 8 pietre?
