NiPeMi.ro Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Nu vă mint, titlul filmului m-a dus instantaneu cu gândul la Sacrifice, celebra baladă cântată de Elton John.
📖 Premisă
Mike Tyler (Chris Evans – Civil War) este un fost star al filmelor de acțiune care trece printr-o criză existențială după ce o ieșire publică i-a distrus cariera.
Invitat la un eveniment caritabil organizat într-o mină din Grecia, el speră să-și repare imaginea și, eventual, să le amintească tuturor că încă mai există.
Planul său este deturnat de Joan (Anya Taylor-Joy – The Northman), conducătoarea unui cult ecologist care ia mai mulți ostatici. Conform profeției în care cred membrii grupării, Mike este „eroul” care trebuie sacrificat într-un vulcan pentru ca planeta să poată fi salvată.
💭 Comentariu
Când îi ai în același film pe Chris Evans, Anya Taylor-Joy, Salma Hayek, Vincent Cassel și John Malkovich, există toate motivele să te aștepți la ceva memorabil. Mda, iată încă o dovadă că degeaba ai o distribuție stelară dacă scenariul e cam pardaf.
Sacrifice ajunge să fie memorabil mai ales prin felul în care își irosește premisa și distribuția. Filmul are prea multe idei, dar nu știe cum să le împace pe toate.
Vrea să vorbească despre activism, celebritate, ipocrizia bogaților, credință, narcisism și nevoia oamenilor de a-și inventa salvatori. Le atinge pe toate, fără să pătrundă cu adevărat în vreuna.
🌍 Căpitanul America devine Căpitanul Planetă
Chris Evans este, fără îndoială, cel mai bun lucru din film. Mike Tyler pare construit special pentru ca actorul să se joace cu propria imagine: fost erou cinematografic, obișnuit să salveze lumea pe ecran, dar complet nepregătit să facă asta în realitate.
Evans interpretează foarte bine vanitatea, prostia simpatică și disperarea unui star care simte că publicul începe să-l uite. Este carismatic, amuzant și reușește să facă personajul suportabil chiar și atunci când Mike devine ridicol.
Practic, Chris Evans este avansat în grad. De la Captain America devine, în Sacrifice, chiar Captain Planet. Nu, nu fac mișto de voi. Salvarea omenirii depinde de disponibilitatea lui de a sări într-un vulcan.
Primele 30 de minute chiar promit. Mike are energia unui om care încearcă să transforme fiecare conversație într-o audiție, iar întâlnirea lui cu elita venită să salveze planeta oferă câteva momente amuzante.
Pentru o vreme, ai senzația că filmul știe exact unde vrea să ajungă. Apoi traseul se oprește brusc într-un șanț.
🌋 Anya Taylor-Joy arată perfect, personajul mai puțin
Se pare că The Northman i-a provocat niște sechele Anyei Taylor-Joy, fiindcă o găsim din nou în apropierea unui vulcan. Privirea, vocea și aspectul ei aproape nepământean o fac credibilă drept lider al unui cult construit în jurul unei profeții apocaliptice.
Doar că scenariul o tratează mai curând ca pe o imagine decât ca pe un personaj. Joan are o misiune și o intensitate permanentă, însă motivațiile sale rămân schițate superficial.
Când filmul încearcă să-i ofere profunzime, explicațiile sosesc târziu și sunt împinse în poveste cu prea multă forță. Taylor-Joy își face treaba, dar nu poate interpreta ceea ce scenariul a uitat să scrie.
🔪 O satiră care uită să muște
Aici e marea bubă: scenariul subțire. Țintele sunt evidente: miliardarii care predică responsabilitatea ecologică din avioane private, vedetele care transformă orice cauză într-o ocazie de promovare și activiștii pentru care credința devine fanatism.
Numai că Sacrifice se oprește aproape mereu la constatarea evidentului. Bogații sunt ipocriți, celebritățile sunt vanitoase, fanaticii sunt periculoși. No shit, Sherlock! Știam deja toate acestea, iar filmul nu găsește o perspectivă suficient de originală pentru a adăuga ceva nou.
Are un cuțit ascuțit, dar preferă să-l țină în teacă și încearcă să taie pâinea cu o lingură de lemn. Nu lovește destul de tare și nici nu dezvoltă ideile până acolo încât să devină cu adevărat provocatoare.
🎭 O distribuție de vis, folosită ca decor
Salma Hayek este o prezență întotdeauna plăcută, dar aici nu primește suficient timp. Recunosc că am o slăbiciune față de ea și o anumită scenă mi-a încins imaginația. Și nu, n-a fost din cauza lavei. Dar am fost crunt dezamăgit de deznodământ.
Mai sunt pe acolo Vincent Cassel și John Malkovich, dar mai degrabă ca niște nume care dau frumos pe poster.
Romain Gavras livrează câteva imagini spectaculoase, iar mina grecească oferă decorul ideal pentru această combinație de gală luxoasă și ritual apocaliptic.
Păcat că filmul doar arată bine. Pe măsură ce povestea avansează, ritmul se destramă, scenele se lungesc, iar finalul devine vizibil cu mult înainte să ajungem la el. De fapt, totul pornește de la titlu.
🏆 Verdict
Sacrifice ar fi putut deveni o satiră obraznică despre celebritate, activism și ipocrizia elitelor. În schimb, ajunge la fel de gălăgios, autosuficient și superficial ca personajele pe care încearcă să le ridiculizeze.
Evans ține filmul în viață cât poate, dar este singurul jucător bun dintr-o echipă care pierde meciul.
Cu o asemenea premisă, un asemenea regizor și asemenea actori, să obții o producție cel mult mediocră este aproape o performanță.
Într-un film obsedat de sacrificii, singurul lucru aruncat cu adevărat în vulcan este propriul potențial.
Trailer
