Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Încep să curgă filmele tematice și m-am trezit la Santa & Cie, un film francez de anul trecut abia acum lansat pe la noi. Nici nu știu cum am ajuns în sală, dar dacă tot m-am nimerit pe acolo, după ce am înjurat în gând: Iar un film zaharicos cu Moș Crăciun? m-am așezat cuminte să îl văd.
Mai sunt câteva zile până la Crăciun și Moșul (Santa) este în toiul pregătirilor, copiii devin tot mai sofisticați în cerințele lor și, mai ales, tot mai lacomi, solicitând din ce în ce mai multe cadouri în aceeași listă.
Ca atare, Santa își pune cei 92.000 de spiriduși la ore suplimentare, aducându-i la epuizare, ceea ce cauzează îmbolnăvirea spiridușului șef. Și dacă el clachează, atunci clachează toți ceilalți spiriduși.
Cu forța de muncă în concediu forțat de boală, Santa simte că o bagă pe mânecă dacă nu livrează cadourile pentru prima oară în lunga lui viață, se sfătuiește cu Crăciunița lui (Audrey Tatou) și se decide că este cazul să dea o fugă pe Pământ pentru a găsi medicamentul miraculos pentru a-și însănătoși spiridușii la timp pentru a distruge Crăciunul pentru întreaga lume.
Numai că, odată ajuns pe Pământ, Santa descoperă o lume ciudată și necunoscută lui, deși cutreieră de sute de ani această planetă, o face într-o singură noapte, când toată lumea doarme și este cuminte și nu îi sunt puse întrebări care de care mai inoportune.
Evident că nu durează mult până când comportamentul său anormal trezește suspiciuni, nimeni nu crede că este Moș Crăciun adevărat, ajunge la pârnaie și povestea o ia la galop de aici pentru că timpul se scurge implacabil și în loc să caute medicamentele necesare (o banală vitamina C), Santa este nevoit să suporte ifosele și fețele sictirite ale oamenilor.
Filmul Santa & Cie nu este cine știe ce ca premisă, se folosește de aceeași formulă veche de când lumea când vine vorba de filmele cu și despre Crăciun, care aduce magia Sărbătorilor de iarnă în case și, mai ales, în suflet, încălzește inimile de gheață ale celor care nu cred în Moș Crăciun, chestii, trestii, cunoașteți și voi povestea de bază, nu mai este cazul să o reiau.
Însă, și probabil o să surprind, Santa & Cie mi s-a părut un film cu adevărat magic, și spun asta mai ales când mă gândesc la secvențele care nu au loc pe Pământ, ci în tărâmul fermecat al lui Santa.
Omul bun la toate, Alain Chabat (actor principal, scenarist și regizor), dă dovadă de multă imaginație și inventivitate și aduce o atmosferă de basm cu fabrica lui Moș Crăciun prin feluritele metode prin care spiridușii creează jucăriile ce vor fi livrate copiilor.
Pur și simplu am rămas gură cască, precum Dăncilă cu ochii-n dicționar, înmărmurit de originalitatea care curgea prin toate colțișoarele universului magic stăpânit de Santa. Nici nu îmi imaginez la cum vor reacționa cei mici în fața unei palete coloristice bogate și jucării cât vezi cu ochii. Aduce, ca apariție vizuală, cu fabrica lui Willy Wonka.
Pe Pământ lucrurile se schimbă un pic, filmul se transformă în ceva destul de banal, cu o serie de peripeții, care mai amuzante, care nu, prin care trece Santa, ajutat de-o familie obișnuită, în misiunea lui de a-și salva spiridușii.
Filmul ne prezintă un Santa incapabil să înțeleagă lumea în care se află, una modernă, în care orice cuvânt este interpretabil și înțeles greșit (vă dați seama cum dă să vezi un bărbos spunând în stânga și în dreapta că iubește copiii).
Sunt câteva glumițe amuzante bazate mai mult de contrastul dintre cum își imaginează Santa că-s oamenii și cum sunt ei în realitate, în rest, mai mult bufonerii pentru cei mici, mai un călărit de ren, mai niște trucuri magice, lucruri care nu m-au impresionat, dar nici nu m-au deranjat, fiind conștient că Santa & Cie este unul pentru copii.
Asta nu înseamnă că nu are și ceva serios în el, atmosfera este o combinație între magia Crăciunului și monotonia vieții cotidiene, se simte, dar așa subtil, și o tentă de film noir, prin câteva tușe de culoare mai gri care ne sugerează că, totuși, sunt și multe probleme în lume, dar sunt fugitive, insuficiente să strice magia Crăciunului.
Încearcă și ceva mai matur, dar este o tentativă șubredă, dacă ați clipit din ochi, posibil să ratați momentul.
Nu este un film care să te înece în wow, dar este al naibii de drăguț și siropos cât trebuie, copiii se vor distra bine la film și adulții nu se vor plictisi.
Chiar am rămas plăcut impresionat, nu mă așteptam deloc să fie așa, și cum m-a prins în toane bune, îi dau un 7.
(3,5 / 5)
Trailer:
