Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Shadow in the cloud a făcut ochi pe Amazon Prime și în cinema-urile deschise la început de an 2021, fiind un film cu acțiunea setată în Al Doilea Război Mondial, mai exact în zona aviatică a conflagrației din prima jumătate a anilor 1940.
Aici dăm peste Maude Garrett (Chloë Grace Moretz) care are o misiune foarte importantă și mai confidențială decât rețeta colonelului Sanders. Are de livrat un pachet misterios și ordinul ei este clar, nimeni nu are voie să deschidă geanta buclucașă, altfel Curtea Marțială scrie pe nefericitul care are proasta idee să ignore un ordin venit de la cel mai înalt nivel.
Cu hârtiile la îndemână, Maude se aburcă într-un avion plin de bărbați care strâmbă din nas că o duduie le murdărește sanctuarul aerian. Dar neavând ce face, ordinul este ordin, o acceptă, mai scrâșnind din dinți, mai slobozind câte-o huiduială pe sub mustăți.
Așadar, Shadow in the cloud ne ridică în aer pentru că toată acțiunea are loc la bordul avionului care va trece prin multe peripeții pentru că nu se află singur în văzduh, are mulți musafiri nepoftiți care vor să doboare avionul.
Să nu care cumva să dea dracul să credeți că Shadow in the cloud este vreun film istoric despre vreun personaj real pentru că, pe lângă avioanele japoneze care dau bătăi de cap cutiei de conserve în care se află personajele, mai apar în peisaj și câteva exemplare de Viorel Lis fără machiaj, adică niște gremlini, niște monștri înaripați urâți ca naiba care se pun pe dezmembrat avionul.
Filmul este un dezastru din toate punctele de vedere și o dovadă vie că la americani moda de a crea filme cu puternică propagandă feministă și anti-masculină a devenit subiect principal și sport național. Dă-o în turturica mă-sii de calitate a filmului, propaganda să iasă la socoteală.
După ce că Shadow in the cloud este extrem de scurt, circa 70 de minute, cred că mai mult de jumătate din timp o petrecem alături de Maude, izgonită în turelă, care este asaltată verbal din toate părțile de către niște bărbați creionați ca fiind cei mai mari misogini, grobieni, abjecți, porci, dobitoci, nesimțiți, cretini masculi din istoria umanității. Asta chiar dacă toți făceau parte din aviație, unii fiind chiar piloți și având rang mare în rândul aviației, deci nu erau fitecine. Cu toate astea, toți o inundă pe Maude cu un val de injurii și remarci sexiste pentru a ne demonstra cât de oropsite sunt muierile și cât de libidinoși și excitați sunt porcii masculini.
N-am nimic împotrivă că Max Landis, autorul scenariului (cel puțin în forma lui inițială) a fost dat afară pentru că asupra lui s-au abătut acuze de hărțuire sexuală, dacă sunt reale și întemeiate, la dracu cu el, dar și ce a făcut regizoarea cu rescrierea scenariului este de o scârboșenie inimaginabilă.
Dragă Roseanne Liang, din partea noastră, a bărbaților, du-te-n pulonezul meu de frustrată, ai fost angajată să faci un film, nu să-ți reverși toate gândurile inepte într-un scenariu cretin. Freacă un dildo, să te mai aerisești.
Acum, că m-am ventilat, să mai scriu ceva și despre povestea efectivă. Deși nu prea am ce să comentez. Întreg filmul micționează pe tot ce înseamnă realism și n-are nici măcar un dram de logică în el. Știu că în filme trebuie să înghițim multe, mai ales în domeniul fantasticului, dar nu chiar toate gogomăniile. La naiba, până și seria Fast and furious păstrează un dram de logică în secvențele de acțiune. Atât de debil este scenariul în Shadow in the cloud încât transformă franciza lui Vin Diesel într-o disertație despre legile fizicii. Aici nu există absolut nimic coerent, de parcă ăștia care au scris scenariul nu au pus în viața lor piciorul într-un avion.
Geamurile sunt sparte dar nu există nici măcar un simulacru de decompresie, nu tu o adiere de vânt, se aud voci din afara avionului, deși se află la o altitudine destul de ridicată, nici măcar o zgribulire a personajului care este în mânecă scurtă și se plimbă pe avion, da, pe avion, deci în afara lui, în timp ce se află în zbor.
Acțiunea este de-a dreptul ridicolă, nu puteam decât să râd și să clatin din cap a dezaprobare pentru că nimic nu avea sens.
Dacă ar fi să scot ceva în evidență în sensul bun din tot acest ocean de fecale mustind a putreziciune ar fi interpretarea actoricească a lui Chloë Grace Moretz (The equalizer, The Addams family) care jumătate de film joacă singură și designul destul de reușit al monștrilor, design care nu a fost însă bine pus în practică din cauza unor efecte speciale la fel de nereușite precum dialogul din film.
Cu siguranță că după ce am urmărit Shadow in the cloud o să mi se pară o capodoperă Monster hunter când o veni rândul lui să-l văd.
Iată cum această propagandă agresivă pro-feministă și plină de misandrie nu face decât să dezbine și mai abitir în loc să egalizeze, de aceea, enervat la culme de acest film, cu cel mai mare misoginism posibil, îi recomand regizoarei Roseanne Liang să rămână dracului la cratiță dacă atât poate în ceea ce privește realizarea unui film, să lase treaba asta pe mâinile celor competenți și să se apuce să-și scrie în jurnalul intim toate frustrările astea anti-masculine.
Cum dracului are filmul ăsta, momentan, 79% din recenzii pozitive, nu-mi dau seama, or fi fost date numai de doamne aflate într-o perioadă sensibilă a lunii. Apăi dacă vreți misoginism, poftim misoginism.
Nu pot să-i dau mai mult de nota 1.
(0,5 / 5)
