Warner Bros își vede nestingherit de universul său mult hulit, DCEU, cu proaspătul Shazam!.
Pentru cele trei persoane din lume nefamiliarizate cu DCEU, stați fără griji, vă sar în ajutor, am aproape toate recenziile pe site în afară de Man of steel: Batman v Superman, Suicide squad, Wonder woman, Justice League și Aquaman.
Nu trebuie să le vedeți pentru a pricepe ce e cu Shazam! că de aia sunt prezent la datorie.
În mod ciudat, voi sări peste începutul filmului, pentru că ar putea reprezenta niscai spoilere și intru în pâine cu ce a fost arătat prin trailere.
Billy Batson este un adolescent semi orfan, cam rebel din fire, care zboară din familie adoptivă în familie adoptivă mai des decât schimbă politicienii partidele (voiam să scriu despre o vedetă că își schimbă iubiții, dar nu-s la curent cu can-can-urile) și dăm peste el tocmai când își caută mama de care s-a pierdut cu aproximativ un deceniu în urmă.
Dar găsește în loc o nouă familie adoptivă plină de copii care de care mai diferiți și mai cu piticii lor proprii pe creier.
Mai mult de atât, săracul Billy se trezește răpit de un vrăjitor hodorog care cică vede în Billy un suflet pur și îi încredințează acestuia toate puterile lui și îl împovărează cu greaua misiune de a apăra Pământul de cele 7 păcate mortale.
Da, cum să nu, să te aștepți de la un puștan de 14 ani cu ochii după bere și gagici să se concentreze pe o asemenea corvoadă imensă.
Nu trece mult timp și se prezintă la datorie și personajul negativ interpretat de Mark Strong cu o coafură parcă picată din The brothers Grimsby.
Nu vreau să vă spulber speranțele, dar să nu vă așteptați la un film cu supereroi tradițional, cu mize cosmice sau amenințări apocaliptice și distrugeri monumentale.
Shazam! este un film oarecum cuminte, acțiunea nu este extravagantă, are loc la o scară redusă, universul nu este amenințat de pocnituri semi decimatoare, se concentrează mai mult pe partea comică.
De fapt, Shazam! este o comedie adolescentină cu unele teme mature.
Și avem parte de un umor cinstit, neforțat, care curge natural (se aude Marvel?), nu se oprește nimeni în toiul luptelor dramatice să trântească o glumă de un sfert de ban, aici amuzamentul se naște din peripețiile trăsnite prin care trece Billy (Asher Angel), devenit acum Shazam (Zachary Levi), în încercarea lui de a afla ce puteri are și cum și le poate stăpâni ajutat de Freddy, unul dintre orfanii care locuiesc în noua lui casă.
Un mare merit în generarea de râsete îl are extrem de carismaticul Zachary Levi în rolul lui Shazam, care interpretează la perfecție un copil captiv într-un trup de adult, care, la început, are un singur gând, cum să facă rost de bere și să vadă țâțe reale.
Oricât de supărat sau apăsat de problemele cotidiene ai fi, Shazam! garantat îți va aduce un zâmbet pe buze.
Filmul nu se ia decât rareori în serios, și atunci când o face, apar trimiteri la niște teme mai serioase precum abandonul familiar, fenomenul dăunător de „bullying”, drama orfanilor deveniți mingi de ping-pong între familiile adoptive, dar ne prezintă și elemente mai dătătoare de speranță, precum spiritul colectiv, iubirea aproapelui și curajul de a lua atitudine.
Pe alocuri Shazam! este înduioșător și drăgălaș ca un pui de câine jucăuș și parcă îți vine să te ridici de pe scaun și să gâdili afectiv ecranul.
Dar să nu credeți că Shazam! este comedie cap-coadă, are și câteva scene care pot aduce niscai traume vizuale celor cu vârstă mai fragedă pentru că păcatele capitale capătă formă fizică, nu chiar ca în Seven, dar orișicât, pot da coșmaruri udătoare de cearceafuri.
Shazam! nu arată neapărat foarte bine, se vede că nu s-au investit camioane de bani în el, uneori pare un episod dintr-un serial prost cu supereroi difuzat pe CW pentru că efectele speciale nu excelează, anumite decoruri arată fals, pereți și columne impresionante dau senzația de polistiren și se face mare risipă de fum pentru a ascunde numeroasele imperfecțiuni ale CGI-ului.
Pe alocuri și scenariul dă greș cu niște inconsistențe grosolane care nu își au locul într-un astfel de film, dar am o stare de spirit bună și nu dau prea tare cu săgeți în film.
Are și câteva faze în care ia la mișto filmele cu supereroi, plus niscai referințe către filme de ceva acum mulți, mulți ani.
Filmul este distracție în formă pură și răsuflu ușurat și, cu inima împăcată, scriu că Shazam! mi-a plăcut, chiar neașteptat de mult, atât de mult încât nu mă sfiesc să îi dau un 8.
PS. Dar un pic de răutate tot mi se prelinge printre taste și cea mai bună parte a întregii experiențe la cinema a fost trailerul la Avengers Endgame ce a rulat înainte de Shazam!
Și să nu uit, da, sunt endcredits scenes, la plural, pentru că sunt două, una care contează (dacă filmul are succes) și una neimportantă.

Trailer:
Shazam 8 si Thor Ragnarok 7, hmmm interesting :))
Si cam merge sa le compari ca sunt cam la fel.