Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Cum dai de un film profitabil, cum este musai să-l concepi și pe fra-su mai mic, așa că Sherlock Holmes: A game of shadows s-a născut pe cârca succesului primul Sherlock Holmes (buget 90 de milioane dolari, box office de peste jumătate de miliard).
🎬 Sherlock Holmes: A game of shadows – Premisă
De data asta, premisa este mai pământeană, nu avem aspecte magice scoase la înaintare, suntem puși în fața a ceva tangibil, ce cu toții putem pricepe, anume bomba, nu vreuna muzicală, ci una în cel mai literar sens al cuvântului.
Europa este bombardată de tot felul de atentate și nici Regatul Unit nu scapă de acest flagel.
Doar că regina îl are pe Sherlock Holmes (Robert Downey Jr. – Tropic thunder) gata pregătit să iasă la atac și să amușineze urma nenorocitului care nu s-a rezumat la a se juca doar cu chibrituri, acum jonglează cu bombe.
Cazul are o însemnătate aparte pentru Holmes pentru că în el este implicat și o cunoștință veche, Irene Adler (Rachel McAdams – The story of Fire Saga).
Dacă Sherlock face cu Dr. Watson (Jude Law – Captain Marvel) schimb de replici sarcastice, cu Irene a făcut schimburi ceva mai intime.
N-are rost să fiu criptic, că sunteți la fel de ageri ca Holmes, adversarul din A game of shadows este nimeni altul decât profu` Moriarty (Jared Harris – Allied).
💭 Sherlock Holmes: A game of shadows – Comentariu 🍿
Filmul nu face rabat de la obișnuita tendință a sequel-ului de a depăși în grandoare producția originală, de aceea aici acțiunea este dusă la nivelul următor în ceea ce privește aspectul ei exploziv.
Secvențele în care creierul intră în hibernare și lasă scena liberă gurii să se caște a neam prost la splendoarea vizuală sunt de-a dreptul excepționale.
Chiar dacă l-am boscorodit pe Guy Ritchie că îi cam place în ultra slow motion să dea senzația că totul durează mai mult, aici folosește acest tertip cu multă pricepere.
Dă naștere unor scene (hai că știți că mă refer la cea din pădure) mirifice în care simți pericolul proiectilelor care șuieră pe lângă urechile personajelor.
Bașca, asiști pe îndelete la toată forța distructivă pe care o generează armele folosite în film, unele noi pe atunci, deja desuete acum.
Mi se pare că scenariul este un pic cam impertinent, se preface că scade în inteligență (doar la suprafață), că toată lumea știe cine este măgarul care nu arde fitilul de pomană.
Dar este doar o falsă impresie pentru că, deși cunoști rezultatul final, ce vrea să iște Moriarty, nu prea te prinzi care este modalitatea de atingere a scopului acestuia.
Sherlock Holmes: A game of shadows este și mai amuzant ca primul film, punându-l pe protagonist în câteva ipostaze deghizatoare ridicole.
Cu toate astea, nu am apreciat prea mult această treaptă de viteză accelerată în direcția umorului, când este prea mult deja frizează absurdul, glumele nefiind deloc inteligente pe măsura intelectului personajului principal.
În schimb, mi-a plăcut enorm personajul Moriarty, era de așteptat, fiind un adversar de temut pentru Sherlock, unul la fel de inteligent ca el, doar că a ales să-și folosească abundentele și productivele sinapse în numele răului, ceea ce îl face mult mai periculos.
Iar acest element narativ îl determină pe Holmes să își ridice mult jocul detectivistic și să ardă rapid grăsimile cerebrale pentru ca al său creier să fie în cea mai bună formă pentru a contrara numeroasele obstacole pe care Moriarty i le așază meticulos în cale.
Păcat însă că scenariul exagerează în transformarea lui Sherlock Holmes aproape într-un supererou.
Aș fi vrut să se concentreze mai mult pe niște ghicitori enigmatice și pe niște puzzle-uri criptice decât pe secvențe de acțiune, spectaculoase ce-i drept, dar care s-ar potrivi mai mult în filme cu James Bond sau Rambo decât într-unul cu Sherlock Holmes.
🏆 Sherlock Holmes: A game of shadows – Verdict 👍 sau 👎
Ambele producții semnate de Guy Ritchie nu se ridică la nivelul filmelor pe care mi le-am imaginat când citeam cărțile lui Sir Arthur Conan Doyle.
Sunt antrenante, distractive, inteligente, dar balanța se înclină mai mult spre bombasticul bubuiturilor barosane care încântă privirea decât spre descifrarea deductivă detectivistică atât de gâdilătoare la cerebel.
Sherlock Holmes: A game of shadows este un film bun, nimic de comentat, cu personaje inteligente, dar și hâtre, ale căror relații permutate în diferite combinații generează un ritm alert plin de acțiune incitantă.
Însă are și un scenariu cam prea lejer pentru un film cu Sherlock Holmes de la care mă aștept să-mi stoarcă toți creierii în rezolvarea misterului.
Nu prea pot să îl departajez de primul film, este în mare parte la fel, cu inerentele modificări, ce câștigă pe o parte, pierde pe alta, dar hai să fiu constant cu gradația, deci și pentru acest film mă pregătesc să trag 8 salve de tun.
(4 / 5)
