Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Am ales ceva mai îndrăzneț odată cu acest Showgirls .
Fusei curios să aflu dacă este atât de slab pe cât i s-a dus buhul.
🎬 Showgirls – Premisă
Nomi (Elizabeth Berkley) este o blondină arătoasă ce vrea să rupă Las Vegas-ul în două cu talentul ei dansant.
Cel puțin așa își imaginează ea, că stă bine din acest punct de vedere. Doar că Nomi n-are de niciunele, nici casă, nici bani, nici mașină, nimic.
Da` nu-i cazul să-i plângem de milă, că-i tare descurcăreață și reușește să ajungă într-un spectacol foarte căutat în acel oraș.
Până acolo însă se rodează într-o bombă de cea mai joasă speță, practicând dansuri lascive sub privirile unor libidinoși care băloșeau precum canibalul în postul Crăciunului la vederea unei hălci de carne de care nu avea voie să se atingă.
Însă odată cu acest salt calitativ apare și o problemă, la noul loc de muncă o pune de-o o râcă felină cu Cristal (Gina Gershon – Thanksgiving), vedeta numărului artistic care simte în Nomi o adversară periculoasă, capabilă de a o înlocui.
Și când două femei se urăsc, iese scandal mai ceva ca într-un război mondial.
💭 Showgirls – Comentariu 🍿
Povestea din film este una…
N-are rost să mă dau rotund, dracu` a fost atent la poveste când pe ecran era invazie de nuduri oriunde aruncai cu ochii.
Cine să se mai concentreze și la firul narativ când firul de la tanga era mai captivant?
Cine să mai urmărească jocul actoricesc când nurii fluturau în toate direcțiile?
Cine să percuteze la replici când dansurile lascive amețeau creierul?
Dacă era mai incendiar și mai golaș de atât, filmul ar fi fost unul porno.
Gata, acum că sângele a revenit în locurile sale obișnuite, mă pot organiza cerebral să pomenesc ceva și despre film.
Nu este deloc reușit din punct de vedere al poveștii, fiind destul de simplu ca desfășurare a acțiunii.
De fapt, seamănă incredibil de mult cu Chicago. Mă rog, invers, că a apărut cu câțiva ani înaintea multioscarizatului.
Doar că în Showgirls nu există cântece dar avem, scuzați-mi franchețea din cuvinte, țâțe căcălău.
Însă la bază sunt filme identice, o domniță cu aspirații mari se lovește de lumea cruntă din această tagmă și iese o competiție de toată frumusețea cu vedeta spectacolului care ține cu dinții de locul ei fruntaș.
Talentul actoricesc nu a fost punctul forte al interpretelor, cred că la audiții nu asta a fost cerința principală pentru a fi acceptate în rol, ci disponibilitatea de a apărea topless.
Ca atare, partea thespiană a părut destul de țeapănă sau exagerată, de zici că Nicolas Cage la bătrânețe a dat lecții de actorie celor implicați în acest film.
Mai ales Elizabeth Berkley exagerează cu puseurile isterice și răbufnirile nervoase, dar o iert, că are alte farmece.
Ce-i drept, personajul ei principal nu-i unul prea plăcut ca mentalitate și comportament, neavând prea mult șarm.
Și nu-i deloc carismatic la nivel intelectual încât să genereze valuri de empatie.
Nu a-i prezenta-o pe Nomi părinților, nici vorbă, ci mai degrabă ți-ai face treaba cu ea printr-un motel ieftin și apoi i-ai da pace și o sută de dolari pentru că atât merită.
Lăsând la o parte bucata nu sexy, nu senzuală, ci perversă și de-a dreptul vulgară, filmul încearcă să arunce niscai lumină în niște domenii în care bărbatul alb este suprem și, implicit, autoritar până la abuz.
Unii zic că filmul este sexist și că exploatează darurile naturale (desigur, augmentate și de chirurgul plastician) al sexului frumos, dar poate tocmai asta a și fost ideea.
Sunt scene repulsive în care femeile sunt tratate ca marfa de la aprozar, pipăite, atinse și măsurate de către niște boșorogi cu puterea-n mână, că altceva nu mai pot ține în mână fără ajutor farmaceutic.
Iar ele acceptă acest tratament din neputință, știind că doar așa vor progresa în ierarhia monetară.
Și de ar vrea să protesteze sunt conștiente că nu vor fi băgate în seamă pentru că n-au nicio putere.
Iar în Las Vegas (și nu numai), cine are bani are mereu dreptate, una care poate fi cumpărată.
Așadar, dincolo de aspectul erotic care încinge atmosfera, filmul abordează teme serioase, ba chiar spre final devine incredibil de dramatic și fierbe sângele în tine, dar nu din motive ce par evidente, ci altele mai contondente.
Practic, țipă #metoo încă dinainte ca acest hashtag să devină un trend care să intre în atenția publicului.
Trebuie să mai menționez că filmul este nediscriminatoriu când vine vorba de goliciune.
În spectacol atât femeile, cât și bărbații, lasă la vedere aceeași suprafață de piele, nu este ca și cum ei erau înfofoliți și ele despuiate.
Când se ajungea la momentul culminant ambele sexe aveau ca unic obiect vestimentar un slip minuscul, deci o „egalitate mai egală‟ nici că se putea.
Pare-se că filmul a fost un ucigător de cariere, mai toți cei implicați în realizarea lui au ieșit de sub lumina reflectoarelor, în special actorii. Nu că înainte ar fi rupt gura târgului.
Poate mai puțin regizorul Paul Verhoeven (Benedetta) care a mai făcut Starship troopers și Hollow man, dar apoi s-a cam dat și el la fund.
🏆 Showgirls – Verdict 👍 sau 👎?
Nu pot spune că este un film bun, că nu pot să-l ridic în slăvi doar pentru că a livrat scene fierbinți care-ți declanșau toate transpirațiile.
Se prezintă și cu câteva secvențe de sex care sunt sălbatice și electrizante, poate un pic prea exagerate din punct de vedere practic, dar îți pun imaginația la lucru.
Are un rating restrictiv, interzis sub 17 ani, așa că nu mai insist pe seama acestui aspect, nu degeaba l-a primit.
Nu înțeleg de ce este atât de hulit și ce a făcut atât de greșit încât să își merite ura asta plină de vitriol.
Că nu-i bun, da, și eu spun asta, dar nu-i deloc ultima otreapă de film.
Poate or fi cei de peste ocean atât de puritani încât se înroșesc de tot la vederea unui sfârc așa că la un campionat de zbânțuit mameloanele deja le pocnesc venele de sensibili ce sunt?
Bine, aici trebuie să fiu echidistant, și eu am terfelit unele pelicule despre care alții aveau o părere opusă. Deci, intervine subiectivismul în artă.
Eu unul, după ce s-au liniștit endorfinele care făceau ca toți dracii, am rămas cu niște idei în urma filmului, unele care nu sunt noi sau originale, dar perene ca relevanță.
Anume că în lumea showbusiness-ului dacă nu dai din coate, și nu numai, nu prea ai șanse de reușită, iar urcușul spre vârf este pavat cu multe cadavre (în sens figurat).
O spune sub formă de satiră, dar o zice tare bine, nimeni nu-i de neînlocuit, mereu cineva va fi mai frumos și mai proaspăt, așa că trebuie să fii atent și în față, dar și în spate.
Din păcate trăim într-o societate în care nu talentul este cel care prevalează, ci tupeul, hoția, nesimțirea și șmecheria în cantități uriașe.
Deși filmul are aproape 30 de ani, nu pare că s-a schimbat nimic, cel puțin nu la noi în țară, doar se vede cu ochiul liber ce „vedete‟ feminine captează atenția publicului și care le sunt „talentele‟.
N-o să fiu prea abraziv cu Showgirls și nici n-o să dau de pământ cu el pentru că m-a prins în zi de salariu, așa că o să-i comand 6 dansuri în poală.
(3 / 5)
Asta-i bună, tot anul ăsta l-am văzut și eu prima oară.
Scena cu lap dance-ul e al naibii de mișto (cred că e cel mai hot lap dance văzut într-un film mainstream), însă scena de sex din piscină e penibilă..