Shut in

Shut in

2 out of 5 stars (2 / 5)

Shut in este un alt film care se vrea a fi un thriller psihologic cu îmbârligături care să te dea pe spate și să te facă să îți cauți batistă să te ștergi la gură cu ea.

Acțiunea se desfășoară într-o casă aflată în mijlocul pustietății, unde altundeva, casă în care-și duce zilele o muiere care a suferit o tragedie, evident, și care pare a avea niscai probleme la mansardă (stați calmi, nu vorbesc despre The disappointments room, deși tare seamănă descrierea).

Se pare că în ultima vreme lucrurile astea nasoale se întâmplă numai unor femei fragile emoțional stabilite la dracu-n praznic, alea de stau în mijlocul marilor orașe sunt în siguranță.

Mary Portman este un psiholog de puradei, femeie divorțată și adânc penetrată de tragedii, cu un soț măsurând temperatura solului și un fiu vitreg țintuit la pat în urma unui accident de circulație și care are nevoie d îngrijiri 24 din 24.

Cu atâtea belele pe cap nu e de mirare că Mary, cât de psiholog este, are nevoie, la rândul ei, de consiliere să nu o ia razna pe câmpii.

În viața ei apare un puști cu multiple probleme pe care-l consiliază și cu care se trezește în fața ușii într-o noapte friguroasă. Decide să îi ofere adăpost până vine să îl ridice cineva numai că Tom nu stă mult la taclale și o întinde în creierii nopții prin pădure băgând-o pe coana Mary și mai adânc în haznaua cu rahat psihologic.

În curând începe să audă pași prin casă, să vadă fantoma lui Tom cum o bântuie, observă mobila mutată insesizabil, pereții încep să scoată niște zgomote ciudate, și alte asemenea artificii de accelerat circulația sângelui.

Normal că tu, ca spectator, începi să umbli la balanță, o înclini când într-o parte, când în cealaltă, ba e dusă cu pluta, s-a rupt ceva în ea și mintea i-a luat-o la goană pe alte meleaguri, nemaisuportând încă o tragedie în viața ei și începe să își imagineze fel și fel de năluci, ba ceva paranormal se întâmplă și puțulică ăla e mort într-un șanț cu gheață la mufarină și rahat în pampers și s-a găsit să o bântuie pe Mary că pe ea a benoclat-o ultima.

Shut in este de o sforăială fără margini prima oră, când să dea dracului de se întâmplă ceva interesant, ne-o arată pe Mary cum se zbate frivol pentru a-și menține intactă sănătatea mintală dar, în același timp, își dă seama că, încet-încet, alunecă periculos pe panta nebuniei.

Evident că filmul nu știe cum să ne mențină atenția concentrată la ecran decât prin aceleași giumbușlucuri ieftine gen zgomote puternice însoțite de niște așa-zise sperieturi anunțate cu curierul, că e mai rapid ca poșta.

Mai sare în mijlocul nopții un raton drept în mecla lui Mary care se scapă pe ea, dar spectatorii știau că asta se va întâmpla, mai bubuie câte o alarmă aiurea-n tramvai ca să ne strângă pipota-n noi, dar nu au efect, deja scamatoriile astea sunt banale, apelează la ele doar regizorii inapți să genereze niște sperieturi autentice.

Ce e drept, filmul devine mult mai interesant spre final, când ni se dezvăluie adevăratul motiv care a stat la baza necazurilor (h)eroinei noastre.

De ce să mint, m-a luat oleacă prin surprindere, nu mă așteptam la asta, mă rog, nu prea mult, era mai la coada listei, dar totuși, a reușit să îmi suscite interesul după ce mă certai cu o cucoană care se credea într-un magazin de telefoane.

Din păcate, partea interesantă nu a durat decât vreo 20 de minute pentru că se termină, un film destul de scurt, cu toate astea, mi s-a părut prea lung pentru materialul avut la dispoziție, abia dacă ajungea de un episod de serial, darămite pentru un film de lungmetraj.

Nu mai zic de acțiunile absolut debile întreprinse de personaje, Mary se comportă ca ultima retardată, ca proasta satului, în loc să ia niște decizii banale, care ar fi pus punct scandalului foarte repede, decide să se apuce de alte treburi neimportante, ducând astfel la prelungirea forțată a suspansului.

Sala râdea pentru că știa că un om real, cu 2 grame de creier în cap ar fi scăpat într-un minut de beleaua în care intrase Mary doar prin niște simple acțiuni pe care și un copil de grădiniță era în stare să le gândească. Nu mai continui, că nu vreau să dau spoilere, dar dacă i se întâmpla asta unei Mary din lumea noastră, reală, totul s-ar fi terminat extrem de rapid.

Chiar mă miră cum de a acceptat Naomi Watts, dublu nominalizată la Oscar, sau Jake Tremblay, copilul din Room (nu The room), să joace pe baza unui scenariu destul de debil, mă rog, copilul e copil, dar măcar Naomi să fi zis, nu taică, nu mă bag la dude din astea, dar nah, cine știe ce scria pe cecul ei.

Per ansamblu, un film plictisitor în care nu se întâmplă nimic interesant sau original în cea mai mare parte a timpului, tot ce ni se bagă pe gât este regurgitat de nu știu câte ori, inventivitatea tinde către 0, salvat doar de finalul un pic surprinzător, dar prea puțin și prea târziu.

Se pare că în perioada asta este mai greu cu niște thrillere adevărate care să te facă să te legi cu centura de scaun, toți regizorii apelează la aceeași rețetă care o fi fost bună la început, dar când deguști același fel de mâncare de destule ori, ți se apleacă la un moment dat.

Shut in, inapt tradus drept Intrusul, nu merită mai mult de un 4.

 

Trailer

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

El hoyo 2

El hoyo 2

Acum 5 ani ieșea la lumină primul film dintr-o, de acum, franciză, așa că Netflix …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *