Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Am pornit cu zâmbetul pe buze să urmăresc Smile 2, continuarea unui film horror din 2022 care a devenit și el franciză.
🎬 Smile 2 – Premisă 📖
Bine ați venit în lumea lui Skye Riley (Naomi Scott – Aladdin), o artistă celebră la nivel mondial, un fel de Taylor Swift fictivă.
Ea tocmai se pregătește de un nou turneu colosal pentru a puncta revenirea pe scenă după o perioadă turbulentă din viața ei personală.
Un grav accident auto a lăsat-o aproape moartă și cu sechele fizice, dar mai ales psihice, așa că vrea să uite cât mai repede acel episod tragic.
Cum filmul acesta are un 2 în coadă, știm prea bine ce se întâmplă când cineva zâmbește insistent la tine ca și când ar avea bani să-ți dea și știe că mâine o să mori și nu mai trebuie să ți-i returneze.
Ei bine, Skye asistă la un moment groaznic în start de film care o bulversează complet și de atunci tot începe să vadă rânjete sinistre pe figurile celor din jur.
Chiar să o ia razna complet din cauza traumei suferite sau să fie vorba de o entitate demonică pusă pe șotii macabre?
💭 Smile 2 – Comentariu 🍿
Filmul nu diferă prea mult de producția originală, calcă în mare parte pe aceiași pași care au bătătorit drumul spre succes al primei părți.
Aici, însă, se simte că studioul a băgat mâna mai adânc în buzunar, aducând o actriță cunoscută, dar și partea tehnică este mai îndrăzneață din punct de vedere vizual.
Cum repetiția este mama învățăturii, nu am de ales și trebuie să menționez că scenariul este, pe alocuri, de o lene gigantică.
Deja știți ce urmează să zic, m-a speriat de vreo 2-3 ori prin folosirea unor zgomote atât de puternice de era să mi se scurgă inima prin urechi.
Nu mă aventurez într-o nouă diatribă pe această temă că deja sunt sleit de puteri, nu-s adeptul cenzurii, dar aici aș face o excepție, le-aș interzice utilizarea acestui tertip în filme horror.
Când nu ai imaginație, bagi o bubuitură și gata sperietura. Serios? Atât se poate? Asta ar fi în stare să scrie și Gogu de la Sculărie, nu doar un scenarist plătit cu bani buni.
Din punctul meu de vedere, acest aspect este singura mare bubă a filmului pentru că în rest l-am găsit a fi mai reușit decât Smile.
Combină destul de fericit psihologicul care umple mintea de teroare cu horror-ul care-ți chircește sufletul în poziție fetală și o face alternativ, atacându-te când cu una, când cu alta.
Având în vedere că spectatorii deja știau care-s regulile din acest univers atunci când cineva face pe Jokerul cu tine, scenariul a trebuit să inventeze alte surprize pentru a condimenta povestea.
Și trebuie să recunosc că m-a luat pe nepregătite de câteva ori cu niște răsturnări de situație sau dezvăluiri pe care nu le-am anticipat, ceea ce reprezintă o mare bilă albă.
Partea cerebrală a peliculei rămâne una adânc ancorată în metafore filozofice despre societatea umană ahtiată după faimă, bani și recunoaștere pentru care unii ar fi în stare de orice.
Chiar să-și sacrifice sănătatea fizică și, mai ales, mintală, caz în care degeaba ajungi să ai tot ce îți dorești pentru că nu mai au vreun folos deoarece ești prea distrus să te mai bucuri de ele.
Referitor strict la situația în care se află personajul principal, consider că filmul a făcut o treabă bună în a prezenta presiunea mediatică și familială la care este supusă o astfel de vedetă.
Și nu oricare, ci una atât de tânără ce este controlată de manageri lacomi și părinți dornici de afirmare prin intermediul odraslelor.
Așa că nu trebuie să ne mai mirăm de ce mulți dintre artiști cad în tot felul de patimi nocive, precum alcoolul sau drogurile, iar alții devin niște ființe umane dereglate cu mintea țăndări.
Poate cel mai bun exemplu recent este Britney Spears care este acum caz de psihiatrie.
Nu mă duc mai în trecut, că dacă mă apuc să pomenesc de sinistrul Club 27, deja vă piere orice chef de citit.
Bucata asta psihologică a fost una inspirată și mi-a dat mai mulți fiori decât elementul horror grafic care își face și el treaba destul de bine.
Cum era de așteptat, pentru mine cele mai înfiorătoare secvențe au fost cele desfășurate mai mult pe mutește, fără acompaniamente sonore.
Da, există și astfel de scene ticluite cu talent, fără a da prea multe detalii, gang-bang-ul zâmbăreț și fistingul atipic mi-au torturat atât de mult pielea încât a vrut să se desprindă de trup.
Aici se vede bugetul mai mare pentru că sunt momente în care ochiul este penetrat, fără consimțământ, de fel și fel de imagini grotești și bine realizate tehnic în care trupurile sunt chinuite în fel și chip.
Ce zic eu chinuite? Făcute țăndări și distruse până aproape de punctul scârboșeniei extreme.
Se simte că regizorul/scenarist Parker Finn s-a mai cizelat de la debutul cu primul film și parcă Smile 2 este mai îngrijit narativ, ceea ce merită laude.
Bine, și aici avem decizii destul de ridicole, dar aș putea găsi o scuză solidă, măcar aici avem o cântăreață defectă în cap, deci nu te aștepți să raționeze chiar așa cum trebuie.
În Smile protagonistă era o doamnă doctor psiholog, deci clar la un nivel intelectual cu mult peste un suport uman de microfon, și tot acționa prostește.
Așa că nu aveam mari așteptări ca tocmai Skye să dea dovadă de inteligență în momentele care îi stresau toți neuronii.
🏆 Smile 2 – Verdict 👍 sau 👎
În argumentarea concluziei voi începe cu elementele care nu mi-au plăcut, să scap repede de ele.
Trișatul sonor, asemănarea prea mare cu Smile (deși inerentă, o taxez) și finalul ce m-a lăsat cu chipul împietrit într-o grimasă de huh? au fost aspectele care au dat un pic de chix.
Încă procesez ce s-a întâmplat pentru a-mi da seama de întinderea temporală a unei chestii ale cărei tentacule s-au încolăcit de protagonistă până la genericul de final.
Cu toate acestea, am fost fericit cu ce am primit, povestea este interesantă, captivantă și cu destule surprize care mi-au bucurat creierul, dar și îngrozit sufletul.
Am apreciat mai mult partea secundă poate și pentru că Naomi Scott face un rol foarte bun, interpretează și cântă de mama focului, personajul ei fiind unul tragic ce atrage multă empatie.
Dacă la primul Smile am zis că potențialul a fost oarecum irosit, aici am simțit că acesta a fost atins în proporție satisfăcătoare și mă declar mulțumit de Smile 2.
Ba chiar am să fiu mai darnic decât îmi stă în fire și o să-i cumpăr 8 microfoane încrustate cu diamante.
(4 / 5)
Super recenzia! Mie mi a plăcut al doilea film mai mult ca primul. Exact cum ați spus și dvs., primul a irosit ceva potențial. Ce credeți că ne va aduce Smile 3?
Și, apropo, merita să vizionati short filmul care a dat naștere la tot: Laura has t slept. E mai greu de găsit pe net, dar e interesant. Este efectiv un mini Smile, lipsit de multe idei, dar cu senzația aceea apăsătoare de Bacovia pe care am resimțit o in ambele filme.
Dacă e să meargă înspre direcția pe care ne-o arată în final, nu zic ce, că-i spoiler, atunci ar fi un haos total și un horror cu adevărat terifiant.