Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Top AFI 100
Locul 034 – Snow White and the seven dwarfs
Iată-mă ajuns la doar a doua animație din acest top și este una foarte veche, prima animație de lungmetraj recunoscută unanim marca Walt Disney, o adaptare a unui basm marca Frații Grimm.
Vorbesc, bineînțeles, despre Albă ca Zăpada și cei șapte pitici, poate cel mai cunoscut basm sau cu siguranță printre cele mai știute de întreaga lume.
Mă încumet la un mic rezumat să nu dau „spoilere“ din povestea care însuflețește filmul.
Într-un regat îndepărtat, regina haină la suflet își oropsește fiica vitregă, pe Snow White, pe care o simte un inamic mortal pentru frumusețea ei. Pentru a o pedepsi că este frumoasă, hapsâna regină o pune la cele mai nasoale treburi casnice, de parcă ar fi o slujnică, și o îmbracă sărăcăcios, să nu atragă atenția.
Dar Snow White, chiar și în aceste condiții, radiază a fericire și împarte bucurie celor din jur, ființe umane sau creaturi ale pădurii.
Când oglinda fermecată îi dă reginei sulemenite vestea cea tragică, faptul că hoașca nu mai este cea mai frumoasă din regat, un pericol sumbru o paște pe Snow White.
Scăpată din ghearele morții, Snow White se refugiază într-o căsuță populată de șapte pitici cu nume ce reprezintă caracteristicile lor ce îi individualizează și îi fac unici în felul lor: Doc, Happy, Sneezy, Bashful, Sleepy, Grumpy și Dopey.
Oare ce aș putea scrie despre Snow White and the seven dwarfs din moment ce toată lumea a văzut, într-un fel sau altul, filmul?
Sincer, deși este atât de vechi, îmi dau seama de ce este în top atât de sus, pentru că a fost printre primele de felul lui și a pavat calea către un gen care a căpătat tot mai multă popularitate și a apărut într-un moment în care nimeni nu-i dădea șanse de reușită, că doar cine are răbdare să se uite la atâtea culori și cântece pentru un timp atât de îndelungat?
Povestea este clasică, așa că nu mai insist asupra ei și chiar aș fi chiar nesimțit să scot în evidență multiplele erori de continuitate (mâinile murdare ale piticilor care înainte de spălare devin subit curate, ca un exemplu la prima strigare) sau anacronismele mai mult decât bătătoare la ochi (acțiunea are loc în Evul Mediu, cu toate astea apar în scenă obiecte moderne).
Editarea nu este nici ea la cele mai înalte standarde, unele personaje dispar brusc din scenă, altele apar în mai multe locuri simultan, dar suntem totuși în 1937 și la primele filme de acest gen.
Ba chiar filmul poate fi considerat azi ofensiv pentru că are anumite secvențe ce propagă niște stereotipuri de mult perimate.
Dar, la naiba, este o animație fantezistă cu animale ce înțeleg graiul uman, care îndeplinesc sarcini destinate omului, cu cântece la tot pasul, nu pot să mă supăr pe Snow White and the seven dwarfs pentru asemenea erori.
Animația este colorată, plină de bucurie pentru cei mici, fără prea multe farafastâcuri de pierdut timpul de pomană, împrăștie magie cu scenele amuzante apărute odată cu piticii, ce să mai, cântecele sunt memorabile, ba chiar Heigh ho-ul piticilor este întipărit în mintea tuturor, indiferent de versurile care însoțesc linia melodică.
De asemenea, vocea care dă glas prințesei este nemaipomenită și cântecele ei merg direct la suflet.
Filmul nu are replici cu subînțeles, așa cum se obișnuiește azi. În afară de conflictul evident dintre superficialitatea care roade etern și puritatea unui suflet curat, nu prea avem mesaje de băgat la cap. Cel puțin nu demne de perioada în care trăim.
Nici drama nu este atât de bine scoasă în evidență, conflictele se rezolvă prea repede, nu se insistă deloc pe partea sentimentală.
Dar o chestie m-a frapat, deși este în mod clar un film destinat copiilor, nu știu dacă azi ar fi scăpat cu cel mai lejer rating pentru că sunt anumite scene, mai ales la început de film, chiar terifiante, cu o pădure monstruoasă menită să te bage în sperieți, plus că avem și acțiuni care au ca scop final moartea cuiva. Îmi imaginez că în timpul lansării originale au fost destule țipete printre cei mici în sala de cinema.
Snow White and the seven dwarfs este și va rămâne un punct de reper ce va dăinui și secole de acum încolo, un film perfect vizionabil și la peste 80 de ani de la lansarea lui, valoarea nu îi este perimată odată cu trecerea anilor, animația are avantajul de a nu îmbătrâni, deși s-a trecut de mult timp la 3D în detrimentul desenatului manual, un astfel de film va fi mereu o plăcere la vizionare pentru că este o feerie de culori și cântece care vor fermeca privitorul pe vecie.
Personal, nu pot să îi dau nota maximă, poate și din cauza faptului că sunt desensibilizat de atâtea referințe către film.
De-a lungul timpului, pelicula a devenit una clasică, o piatră de temelie în ceea ce privește animația și totul în acest domeniu se raportează la începuturile clădite de acest film. Un eșec al lui cu siguranță ar fi schimbat peisajul animației.
La fel ca Toy story 1, Snow White and the seven dwarfs primește un 9, dar mai mult pentru ceea ce e reprezentat pentru genul animat.
(4,5 / 5)
Trailer:
