Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Solo, Han Solo, să o dau în James Bond, este cel mai recent copil al seriei Star Wars, un copil, din punctul meu de vedere, nedorit și născut accidental.
După cum îi spune și numele, Solo se concentrează pe personajul lui Han, cu ceva vreme înainte de evenimentele din episodul IV.
Din fericire, filmul nu ne duce tocmai în timpurile procreării lui Solo și nici nu ne bate la cap cu copilăria sau adolescența lui, ci ne aruncă direct în miezul din gogoașă, cu un Solo trecut de adolescență, pus pe învârteli încă de timpuriu, care are ca principal scop mozolirea cu Qi`Ra și, adiacent, supraviețuirea pe o planetă ostilă.
Întâmpină ceva belele cauzate de încercarea de a păcăli un mare gangster de o formă miriapodă și este nevoit să o taie de pe această planetă și găsește adăpost tocmai în armata Imperiului.
Evident că gagiul nostru nu este deloc croit pentru îndeplinirea ordinelor, așa că îl vedem cum trece la nivelul următor în evoluția lui și se pripășește într-o trupă de nelegiuiți, trupă care nu cântă, ci fură diverse lucruri valoroase.
Și cam la asta se rezumă toată povestea, Han Solo se plimbă de la o planetă la alta pentru a pune labele pe niscai combustibil incredibil de valoros pentru a-și răscumpăra viața și pe parcurs este nevoit să treacă prin diverse aventuri și să se dueleze cu destui doritori ai aceluiași combustibil și care nu vor să-l obțină de la Han Solo cu frumosul.
Ținând cont de nenumăratele probleme de producție prin care a trecut Solo, de la schimbarea cuplului de regizori Lord & Miller cu veteranul Ron Howard care a fost nevoit să refilmeze mare parte din peliculă până la aducerea unui antrenor de actorie pentru Alden Ehrenreich, cel care-l interpretează pe Han Solo, am reușit să-mi cobor foarte mult așteptările pentru acest film pe care oricum nu îl așteptam cu cine știe ce mare interes.
Filmul este o simplă aventură de vară, distractivă și nimic mai mult, așa trebuie privită, și nu ca o adiție importantă în saga Star Wars care să contribuie la consolidarea acestui univers mult îndrăgit.
Solo, filmul, mi s-a părut destul de butucănos din punct de vedere al îmbinării scenelor, nu există o curgere fluentă a secvențelor, unele sunt tăiate brusc, răpindu-ți câteva secunde necesare pentru a procesa evenimentele, altele sunt trase de păr și lungite inutil, de parcă nu mai știau scenariștii cum să continue povestea.
Nu prea abundă în acțiune, de fapt, dacă ați văzut multitudinea de trailere și clipuri publicitare, ați cam văzut tot ce era interesant în film, are vreo două-trei secvențe importante de scandal intergalactic și cea mai interesantă și mai spectaculoasă mi s-a părut cea cu jefuirea trenului, care are loc în prima parte a filmului.
În rest, nimic care să mă dea pe spate și care să se ridice la nivelul unui film din seria Star Wars.
Poate a fost din cauza ecranului, dar am rămas cu neplăcuta impresie că Solo a arătat urât, cu culori fade, într-o tentă gri, plictisitoare.
Povestea în sine ar fi putut fi bună dacă scenariul venea în ajutor dar am avut parte de aceeași meteahnă care strică Star Wars, toată lumea se cunoaște cu toată lumea, de parcă acțiunea s-ar desfășura într-un sătuc din vârf de munte și nu în ditamai universul.
Personajele se împiedică unele de altele la tot pasul, deși se plimbă din planetă-n planetă, și aici îmi miroase a lene scenaristică, pentru că totul este convenabil și pute de la o poștă a coincidență forțată, că atât i-a dus capul pe scenariști.
Să nu uit de alt tertip scriitoricesc pentru a lungi secvențele cu timpi morți, clasica traducere, Chewie mormăie ceva câteva secunde și apoi dublăm timpul cu Solo traducând acele mormăieli.
Solo nu a reușit să mă facă să-mi investesc emoțiile în el, neavând nicio miză adevărată pentru că știi că personajele principale, Han Solo și Chewbacca, vor scăpa teferi, și un film în care știi unde vor ajunge personajele principale fictive deja coboară o treaptă pe scara ierarhizării.
Știu că se spune că de multe ori contează călătoria, nu destinația, dar aici mi se rupea-n mânecă de ce se întâmpla pe ecran din cauza lipsei de necunoscut.
Nu m-a impresionat deloc Alden în rolul lui Han Solo, era și greu după ce atâta amar de vreme am crescut cu Harrison Ford, personajul negativ este doar un clișeu ambulant și nu scăpăm nici de conexiunea forțată cu celelalte filme Star Wars.
Filmul este un fel de Rogue One (practic poveștile sunt identice), în ambele filme avem parte de-o echipă aflată într-o misiune aproape sinucigașă, în ambele cunoaștem deznodământul, dar aici lipsesc cu desăvârșire momentele dramatice, mă rog, nu avem prea multe și alea care sunt nu au avut niciun impact emoțional asupra mea.
Deși l-am tot lovit din toate părțile, Solo nu este vreun rateu colosal, dar nici de povestit nepoților. Este un film, așa, de ar fi sau de n-ar fi, tot aia e. Am dat din umeri a meh.
Este timpul să treacă la povești noi și originale, că m-am săturat să fie redusă mitologia Star Wars la o mână de personaje pe care să le văd până la saturație, încep să dezvolt o claustrofobie starwarsiană când văd aceleași personaje de acum 40 de ani, gata, ajunge cu nostalgia, vreau ceva nou.
Au mai fost câteva chestii deranjante la film, printre care se numără și trendul enervant de aliniere la „social correctness”, de a apela la egalitate între specii (a se citi sexe) și de a schimba inutil atitudinea și caracterul personajelor pentru a se alinia mișcărilor curente, lucruri aruncate forțat, care dăunează poveștii, dar care trebuie bifate pentru a nu atrage furia hoardei de SJW, creându-mi impresia că-s la un miting și nu la un film, și asta m-a dus la o notă și mai mică, am coborât până la 6 pentru Solo.
Am rămas complet surprins să văd în sală, la lansare, doar 10 persoane când eu mă așteptam să fie plină. Ghinion pentru film, noroc pentru mine pentru că l-am văzut în liniște.
(2,5 / 5)
Trailer:
