Sonic: The hedgehog 2

M-am dus cu ăla mic de 7 ani să căscăm gura la Sonic: The hedgehog 2 că singur mi-era târșă să intru ditamai animalul într-o sală plină de puradei.

🎬 Premisă

După evenimentele din Sonic: The hedgehog, ariciul albastru vitezoman duce o viață liniștită pe Pământ alături de adoptivul tată Tom (James Marsden – Into the grizzly maze).

N-are prea multe griji, știind că inamicul său, doctorul Robotnik (Jim Carrey – Dumb and dumber to), o trage rău pe ciuperci pe planeta pe care a fost ostracizat la finele primului film.

Dar mustăciosul malefic nu stă de pomană în izolare, coace un plan de evadare și, implicit, de răzbunare pentru pocinogul pe care i l-a făcut ghemotocul plin de ace.

Colac peste pupăză, mașinațiunile lui Robotnik îl aduc față-n pumn cu Knuckles (Idris Elba – The Suicide Squad), o echidnă roșiatică megarapidă care, coincidență, este pe urmele aceluiași Sonic (Ben Schwartz – Night school), dar din cu totul alte motive ce aduc aminte de bolovănașii cosmici ai lui Thanos din altă franciză.

Așa că ăștia doi își trosnesc palmele într-o alianță inedită, de parcă ar fi partide politice-n România, și se ușchesc pe Terra pentru a-l face ferfeniță pe Sonic.

Ca o ultima informație, să fie tacâmul complet, Sonic este avertizat de o vulpe galbenă, Tails (Collen O`Shanussy), că-l paște un mare pericol.

💭 Comentariu

Primul Sonic: The hedgehog a fost o surpriză plăcută, un film simpatic foc de familie, concentrat în special pe relația dintre Sonic și Tom.

Așadar, așteptam ceva asemănător și în Sonic: The hedgehog 2, dar aici focusul cade pe o aventură cu iz de Indiana Jones și idei împrumutate din saga Infinity war.

Văzând filmul dublat în română, că doar așa am avut posibilitatea, s-a cam dus farmecul vocilor originale, dar m-am mulțumit cu ce am avut la îndemână.

Filmul scade pe partea emoționantă și camaraderească și accelerează când vine vorba de acțiune, aici chiar nu am ce plângeri să-i aduc producției.

Pentru scopul și posibilitățile sale, fiind un film destinat eminamente celor mici, Sonic: The hedgehog 2 s-a achitat cu brio de componenta bombastică a agitației permanente, a acțiunii exuberante și a momentelor zvăpăiate menite să-i încânte pe cei mici.

Dovadă a stat sala plină de puradei care râdeau și se speriau și țipau de fericire la aproape fiecare scenă în care apăreau personajele animate.

Nu a stricat nici faptul că filmul are o coloană sonoră care a apăsat până la podea pedala nostalgiei, cu piese ale anilor 80-90 care au trezit spiritul copilăresc ce hiberna în mine.

Nici acum nu pot să-mi scot din cap una din melodiile din film: Ini Kamoze – Here comes the hotstepper.

Dacă sunteți interesați, regăsiți coloana sonoră AICI.

Dar cam atât cu laudele pentru că Sonic: The hedgehog 2, deși este doldora de acțiune, arată cam rău pe partea tehnică. Și am rămas un pic surprins de asta pentru că nu prea are logică, avem parte de personaje animate, dar cu toate astea se observă clar că aspectul vizual lasă de dorit, de multe ori părea că Sonic și ceilalți 2 au fost filmați în fața unui ecran verde și apoi adăugați în scenă.

Multe dintre acțiunile lor motrice nu au efecte asupra mediului înconjurător și asta mi-a deranjat un pic ordinea din creier.

De asemenea, povestea este una lipsită de originalitate, este mult prea similară cu firul narativ din Infinity war când un personaj aproape invincibil caută câteva pietre care împreunate formează o armă de distrugere în masă.

Iar glumele care au avut inspirație din același MCU au dus mai mult la o parodie a acelui univers, parcă prea erau făcute ostentativ, la limita plagierii.

Astea însă n-ar fi ceva foarte grav dacă privesc filmul în ansamblul său.

Unde a greșit cel mai mult scenariul a fost la introducerea unor scene destul de lungite adresate în special adulților, precum scena nunții, care nu aduc nimic special plin de revelații înălțătoare, nefăcând nimic altceva decât să plictisească adulții la asemenea banalități și să enerveze copii că sunt bombardații cu chestii de oameni mari în loc să le fie date scene cu Sonic și Knuckles.

🏆 Verdict

Sonic: The hedgehog 2  nu mi se pare că are același șarm ca primul film, parcă totul este exagerat, de la scenele de acțiune prea grandioase pentru un film de copii până la interpretarea mult prea caricaturizată a lui Jim Carrey.

Mi-a plăcut, în schimb, personajul Knuckles, este o amenințare potentă pentru Sonic și evoluția lui, deși una previzibilă pentru cineva cu carte de identitate deja ștampilată cu votat, a luat prin surprindere audiența de clase primare.

Este un film drăguț, nimic sofisticat narativ, cu muzică excelentă (cel mai mare plus), numai bun de distras atenția celor mici timp de 2 ore, poate prea lung cu vreo 20-30 minute.

Nu-i grozav pentru un adult, are multe găuri în scenariu, deși nu asta este o problemă pentru copii, dar mi se pare sub primul film, nu cu mult, eu m-am bucurat mai mult de fericirea din privirea prichindelului aflat pentru prima oară la film, dar asta nu mă face mai moale în gradația acordată, așa că n-am stomac să consum mai mult de 6 cafele cu ciuperci.

3 out of 5 stars (3 / 5)

Recenzie video:

Trailer:

IMDB

Rotten Tomatoes

About admin

Check Also

Lunana: A yak in the classroom

În vecii vecilor nu mi-aș fi imaginat vreodată că o să urmăresc un film din …

2 comments

  1. Să-ți trăiască copilul de 7 ani.Cu tine are ce să vadă la cinema.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.