Spencer

Nu prea-s eu pe felie cu vița regală a Marii Britanii, dar a trebuit să văd de ce este atâta agitație în jurul lui Spencer, un film care ne bagă sânge albastru-n vene și ne face să ne simțim princiari.

🎬 Premisă

Spencer este Diana Spencer, prințesa inimilor, iar filmul ne plimbă pe domeniul de la Sandringham, Norfolk, acolo unde familia regală se pregătește să sărbătorească un Crăciun de poveste în anul 1991.

Toată lumea cea bună s-a pripășit pe acolo, de la eterna regină până la puradeii, pe atunci, William și Harry.

Aproape toată lumea, pentru că lipsește Diana (Kristen Stewart – Underwater), care are iritabilul obicei de a întârzia în permanență oriunde trebuie să ajungă la oră fixă, spre consternarea constipaților ce poartă titluri boierești cu mândrie, de parcă le-ar fi cucerit în război.

Ați crede că fiind o prințesă, Diana are mai multe bune maniere dosite-n căpșor, dar din contră, parcă sfidează tradițiile casei regale și le dă bătăi de cap celor care trebuie să aibă grijă de ea să respecte orarul scris la sânge.

Practic, povestea din Spencer se concentrează pe câteva zile din viața Dianei, deci nu trebuie să ne așteptăm la cine știe ce îmbârligături detectivistice legate de moartea ei tragică, o moarte care ne-a ținut captivi în fața televizoarelor acum câteva decenii.

💭 Comentariu

Cu o nominalizare la Oscar pentru cea mai bună actriță principală, Spencer mi-a oferit cam atât, o interpretare de excepție din partea celei pe care mai toți o știm din seria Twilight.

Așa cum era de așteptat, Spencer este o dramă din aia de plâng ciorile pe cablurile de curent, o fabulă bazată pe fapte reale (cuvintele filmului, nu ale mele), deci nici nu știu cât de adevărate sunt faptele prezentate.

Ideea este că Diana are probleme de adaptare la viața ei de prințesă și se simte constrânsă ca-ntr-un corset regal de miriadele de reguli stricte și tradiții învechite pe care trebuie să le respecte fără să se întrebe cu privire la utilitatea lor.

Există un motiv bine întemeiat pentru care nu mai există decât foarte puține regalități pe planetă, pentru că-s demodate, și Spencer demonstrează asta cu vârf și îndesat.

De la cinele de la ora 20:00, pentru care trebuia să începi să te pregătești de la ora 17:00, până la deschiderea cadourilor de Crăciun cu o zi mai devreme, c-așa fac regii, Spencer emană un ridicol absurd, o pretențiozitate ieșită din comun, o flatulație urât mirositoare ce vrea să treacă pe sub nasul nostru drept parfum Channel.

Se observă o risipă enormă de orice, de la mâncare la energie, doar de dragul unui titlu nobiliar cu care nici la fund nu te poți șterge, că te zgârie hârtia laminată.

Ce să mai, fandoseli, schimonoseli, fițe și ifose la tot pasul, toate ale unor personaje pentru care n-ai da doi bani, că nu-s bune de nimic, doar au avut baftă ca spermatozoidul să nimerească un ovar de viță regală.

Filmul seamănă foarte mult cu Jackie, și apoi mi-am dat seama de unde și asocierea aceasta, nu doar că prezintă povestea unei personalități feminine puternice, dar Spencer și Jackie împart același regizor, Pablo Larraín, deci și același stil tragic.

Kristen Stewart (Charlie`s angels) s-a cocoșat după acest film, pentru că ea l-a cărat în spate din start până la final, interpretarea ei, una excelentă, a făcut Spencer să fie vizionabil, că altfel povestea nu-i cine știe ce, probabil are multe înflorituri de dragul senzaționalismului, dar măcar nu o dă în woke fest ca Bridgerton.

Vorbele iscusite ale Aliciei Keys: „This girl is on fire‟, cam așa pot caracteriza interpretarea livrată de Kristen Stewart care, deși nu se pierde cu totul în rol, că îți dai seama că este ea și nu prințesa Diana, performează la capacitate maximă și transmite tumultul tenebros care provoacă o furtună de sentimente în interiorul unei Diane fragile, aflate în pragul colapsului mintal.

În rest, Spencer este cam plictisitor și să dea dracu de nu m-a terminat cu cadre prelungi, îndelungi și lungite la infinit cu activități banale.

Jur că din primele 15 secvențe din startul filmului, vreo 11-12 au fost unele cu mașini deplasându-se pe drum. Atât, mașini mergând. A reușit să mă enerveze acea lentoare încă din primele secunde. Am  plecat la coadă la benzinărie să iau combustibil, după 3 ore filmul îmi arăta aceleași mașini în ritm de melc pe stradă rămas în pana prostului codobelc.

O fi vrut să spună că ăsta este ritmul regalității, unul lent care ar păcăli și oglinda pusă sub nas, sau că odată intrat în  cercul majestății sale n-ai altceva de făcut decât să te învârți în jurul lui, fără scăpare. Indiferent ce a vrut să transmită, m-a enervat.

Kristen Stewart își joacă impecabil rolul de pasăre captivă într-o imensă colivie de aur care, chiar dacă-i din metal prețios, tot îți fură libertatea de a fi tu însuți.

Regalitate sau nu, dacă doar te prefaci de dragul de a părea cineva cine nu ești, degeaba, se numește viață irosită, chiar dacă ai tot ce îți dorești pe partea materială.

Mai bun un KFC mâncat alături de cei iubiți decât caviar cu foiță de aur învelit cu bobițe de momițe de libelulă degustat cu niște sclifosiți prefăcuți cu aere de mari lorzi și baronese, dar care nu-s decât niște cioflingari bogați.

Iar modul de prezentare al acestei zbateri între rolul scorțos de consoartă a viitorului rege al Angliei și spiritul omului liber ia unele cotituri chiar surprinzătoare care se apropie destul de mult de jachetă legată la spate. Sunt și câteva scene simbolice, numai bune de perpelit creierul pe timp de noapte, când nu ai somn.

🏆 Verdict

Nu pot spune că mi-a plăcut cine știe ce Spencer, este tot un film din ăla de artă elevată, care nu-ți aduce deloc bucurie în suflet urmărindu-l, distracție nici atât, dar cică devii mai cult în cap dacă-l vezi.

Eu sunt mai sărăntoc (și material, și-n cerebel), așa că nu-mi permit să-i ofer mai mult de 6 cadouri în Ajun de Crăciun.

3 out of 5 stars (3 / 5)

Trailer:

IMDB

Rotten Tomatoes

About admin

Check Also

Enough

Poftim surpriză cu acest film, nici eu nu mă așteptam să-l revăd, dar Enough m-a …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.