Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
(4,5 / 5)
Star Trek Beyond (dincolo de gardu` vecinului) încheie cu maxim succes trilogia aventurilor navei Enterprise, franciză care părea decedată la un moment dat.
Iată-ne aflați la câțiva ani după evenimentele din Into darkness și ai noștri eroi o ard aiurea prin spațiu, consumând gazul de pomană, nici ei nemaiștiind care-i scopul lor. Plictiseală maximă, mult timp la dispoziție, numai bun de acțiuni intercoitale interspecii, fiecare cuplându-se și decuplându-se după posibilități, Spock cu Uhura, Chekov cu cine apucă și așa mai departe.
Dar gata cu activitățile de populare a galaxiei, undeva, departe, tot mai departe, cine urlă după ajutor. Și bineînțeles că Enterprise, condusă de nenea Kirk, sare-n ajutor ca sarea-n ciorbă.
Nu știu dacă e spoiler sau nu, oricum se știe din trailerul vieții care-i treaba cu nava, misiunea asta de salvare e o capcană cât lățeii curvei de la bordel care-ți promite senzații nemaiîntâlnite… la camera de urgență.
Și uite așa ce părea banal se transformă într-o luptă aprigă de supraviețuire pe o planetă neștiută de nimeni, greu de ajuns la ea, fără cine știe ce arme la dispoziție, fără o navă funcțională și împotriva unor droaie nesfârșite de ființe puse pe harță conduse, la început fără vreun motiv foarte clar și coerent, de Krall, un nene mare, rău și urât care vrea să pună laba pe un artefact pentru a definitiva o armă străveche cu care are el un gând nu tocmai pașnic și cam aleatoriu și fără sens la început, dar la final totul se luminează și te ia cu fiori când îți dai seama de amplitudinea gândurilor lui Krall.
Filmul, chiar dacă în mare parte, se desfășoară pe o planetă și nu prea are de-a face cu spațiul, este unul chiar foarte bun, reușește să îmbine cu succes acțiunea marcă înregistrată a regizorului Justin Lin cu un scenariu, dacă nu original, nici nu prea mai ai cum să faci ceva original cu această serie veche aflată la nici nu mai știu al câtelea film, dar un scenariu măcar proaspăt, cu replici inteligente, remarci acide aruncate între personaje, cu niscai umor pe ici, pe colo, suficient cât să te facă să hlizești leguma, dar fără să depășească acea bariera a derizoriului.
Acțiunea (o spun de la început, aș fi vrut să fie un pic mai multă), deși nu a cuprins foarte multe secvențe, în total cred că au fost trei mari și late, a reușit să mă lase cu lichidul bucal (bre, nu vă gândiți la prostii, luați un DEX) în popcorn deși trebuia să mă aștept la așa ceva din partea lui Justin Lin, doar el e omul care a reînvigorat Fast and furious.
Ești pus în fața unui spectacol de senzație care cuprinde de toate, de la lupte spațiale desfășurate pe suprafețe cosmice imense, cu mii de nave angrenate în luptă (chiar dacă spuneam mai devreme că nu prea e mult spațiu) până la ciomăgeli terestre care de care mai halucinante prin măiestria coregrafiei executate de personaje. Nu lipsesc nici clasicele răfuieli corp la corp care chiar dacă nu excelează ca în alte filme, totuși sunt suficient de bine puse în scenă încât să satisfacă ochiul.
Dar pe lângă toată acțiunea asta, Star Trek Beyond impresionează și prin poveste, repet, nu e deloc originală, dar nici nu trebuie să fie ceva original ca să fie excelent, ci să fie bine spusă.
Scenariștii Doug Jung și Simon Pegg, care-l și joacă pe inginerul Scotty, având un rol proeminent, deh, beneficiile de a scrie scenariul, reușesc să construiască o poveste extrem de bine clădită cu un dialog inteligent, de urmărit ciondăneala prietenească dintre Spock și Bones care e un deliciu auditiv, dialog presărat din când în când cu câte o dumă bine țintită dar și cu niscai mambo-jambo de limbaj tehnic neinteligibil pentru umanul neofit.
Culmea, deși este personajul principal, nu căpitanul Kirk pare a fi în centrul acestei povești, ci Spock care ne arată latura lui umană, dincolo de natura lui logică, totuși se îndrăgostește, suferă, filozofează pe diverse teme, chiar dacă este contrat de Bones care este total opusul lui Spock.
Avem și personaje noi, primul fiind nenea Krall cel rău care deși la început e cam debusolat în dorința lui, spre final îți bagă fiorii într-un dans haotic pe șira spinării, fiind interpretat de Idris Elba. Cu toate astea, Khan-ul lui Cumberbatch mi s-a părut mai amenințător.
După pocitania asta era cazul să ne fie ochii desfătați cu ceva frumos, așa că iat-o pe Jahal, războinica prizonieră pe planeta unde se prăbușește Enterprise și care face echipă cu ai noștri eroi. Jahal e jucată foarte bine de Sofia Boutella, dacă nu știți cine e, păcat, dați fuga și băgați o geană pe Kingsman.
Nu mă leg de speciile prezente în film care toate (sau aproape toate) sunt construite pe calapodul uman, cu mici modificări nesemnificative, doar de aspect, e o marcă înregistrată Star Trek, deci nu am motive să mă plâng, deși unii ar concluziona că e o lipsă de imaginație.
Ehe, are și niște îmbârligături de situație la care nu m-m așteptat nici să mă freci pe mațe cu carmol încins, așa că beliți ochii și deschideți mintea, poate voi reușiți să vă prindeți.
Filmul are și momente emoționate, dar generate de viața reală, pe de o parte, te doare inima văzându-l pe Anton Yelchin în rolul lui Chekov cu accentul lui rusesc amuzant, știind ce soartă a avut de curând, pe de altă parte, filmul omagiază trecerea în neființă a originalului Spock, Leonard Nimoy, decedat anul trecut (adică în 2015), printr-un tribut de excepție, care-ți aduce un nod în gât și câteva lacrimi la colțul ochiului.
Nu sunt nici pe departe un fan Star Trek, dar până și pe mine m-au răscolit aceste momente emoționante.
În afară de antagonistul care a scârțâit pe la început și acțiunea care mai necesita o secvență sau două în plus, nu am ce reproșa filmului, din punctul meu de vedere, se apropie de perfecțiune, îmbinând atmosfera SF a seriei originale cu exuberanța celei de acum, Star Trek Beyond primește cu mare drag un sincer 9.
Trailer:
