Star Wars: Episode III – Revenge of the Sith

admin 05/09/2020 SF Leave a comment 2,184 Views

Star Wars: Episode III – Revenge of the Sith încheie a doua trilogie Star Wars și reia firul narativ acolo unde Attack of the clones l-a lăsat.

De data asta nu mai ține vrăjeala diplomatică și amenințările că vom face și vom drege au lăsat loc faptelor și filmul ne azvârle fix în mijlocul unui război sângeros unde dăm peste cine altcineva în afară de Obi-Wan Kenobi (Ewan McGregor – The impossible, Jane got a gun, Christopher Robin, Doctor Sleep) și Anakin (Hayden Christensen – bun actor, nu mai am niciun film cu el pe site), cei doi cavaleri Jedi care primesc o nouă misiune.

Bre, dar în tot universul Star Wars doar ăștia doi Jedi sunt puși la muncă? Mai ales Obi-Wan Kenobi care a început fiecare episod cu câte-o misiune. Ar trebui să aibă parte de-o pensie cu adevărat specială.

Acum cei doi nu mai au de apărat gagici de viță nobilă, ci trebuie să recupereze o figură importantă a Senatului, un anume cancelar răpit de armata droizilor condusă de o cutie de conserve robotizată denumită General Grievous.

Dar lucrurile nu-s deloc ceea ce par și pacea dă semne că nu-și mai găsește locul în Republică pentru că războiul care tot amenința din Episodul I nu mai bate la ușă, ci intră direct cu bocancii în sufrageria noastră.

S-au dus vremurile miștocărelilor Jar Jar Binksiene sau a discuțiilor politice interminabile, acum a venit timpul ca pacea să fie instaurată cu forța.

Asta în timp ce Padme (Natalie Portman – Jane got a gun, Jackie, Annihilation, Endgame) și Anakin se iubesc și ei pe unde apucă pentru că dragostea lor este una interzisă, mai ales pentru un cavaler Jedi, și o umbră amenințătoare stă să iasă la lumină și să-și dezvăluie adevăratele intenții.

Eh, păi ce dracu măi Georgele? Vezi că se poate? Revenge of the Sith este un film meseriaș la aproape toate capitolele.

Acțiunea este aproape non-stop, începe fabulos și se termină apoteotic cu lupte magnifice și diverse, de la confruntări armate între cele două tabere opozante, fiecare crezând că se află de partea dreptății, până la dueluri cu vestitele săbii laser, mai impetuoase ca oricând (în contextul trilogiei secunde) și doldora de coregrafie spectaculoasă, secvențe care asigură o curgere fierbinte și neîntreruptă a poveștii de la cap la coadă.

Efectele speciale fac un salt imens față de precedentele două episoade, totul arată mai natural, mai tangibil, mai credibil în ciuda veșnicelor probleme legate de prezența aceleiași atmosfere și a aceleiași gravitații pe toate planetele și a aceleiași limbi engleze vorbite de toate speciile, chiar și atunci când discută fără o prezență umană prin preajmă.

Acum și scenariul este betonat, firul narativ se duce spre ceea ce cu toții știm din prima trilogie, iar dezvoltarea personajului care ne interesează capătă mai mult sens, acțiunile sale au o semnificație profundă și unele scene sunt pline de un simbolism uneori subtil, alteori evident, care te lasă cu multe gânduri pe cap.

Ehe, despre lupta internă din Anakin dusă între ispita forței absolute și simțul datoriei față de Ordinul Jedi aș putea umple două pagini, dar nu mă lasă inima să ciuntesc din plăcerea dureroasă a urmăririi evoluției acestui personaj. Știam spre ce se îndreaptă dar, în naivitatea mea, mai trăgeam de-un strop speranță că va interveni ceva neprevăzut care va deturna firul poveștii.

Confruntarea dintre forța întunecată a răului, tot mai proeminentă, și flacăra purificatoare a binelui, tot mai slăbită, este redată cu succes de către George Lucas, și o face într-un așa fel încât generează chiar în spectator multiple zbateri intrinsece și dileme profunde cu privire la deciziile luate de personaje și această luptă perpetuă dintre bine și rău îți dă dificultăți în a alege calea corectă. Aici avem parte de filozofie universală pe săturate și am apreciat subtilitățile inserate de George Lucas în poveste. Și tocmai asta m-a dat peste cap, neînțelegând de ce nu a procedat așa și cu primele două episoade. Oare de ce The phantom menace și Attack of the clones au fost slabe și Revenge of the Sith bun, deși toate au fost scrise și regizate de el?

Revenge of the Sith este un film întunecat, sumbru chiar, cu implicații teribile, chiar dacă nu ni se arată anumite fapte reprobabile, le intuim și este suficient să trezească în noi simultan repulsie incomensurabilă, dar și o geană de înțelegere.

Episodul III adună în el durere cruntă, suspine infinite, tragedie cât cuprinde, disperare fără seamăn pentru că pare că s-a abătut apocalipsa asupra Republicii și nu este cale de ieșire.

Chiar dacă în continuare relația dintre Padme și Anakin pare a fi una dintre doi străini obligați să conviețuiască, Revenge of the Sith este cel mai emoționant dintre primele 3 episoade, acum scenele dramatice și-au făcut efectul asupra mea și nu neg că am tocat o ceapă lângă mine în momentele cheie. Asta poate și datorită propriei interpretări date unor tranziții între scene asemănătoare ca desfășurare, dar atât de diferite ca semnificație pentru ceea ce va urma.

Sunt introduse personaje dragi din trilogia originală și efectul sentimental este deplin, iar puntea de legătură între cele două trilogii este completă cu acest Revenge of the Sith. Aici nu mai este loc de râsete, doar de jale și încruntare, dar și de o rază de speranță care pune în mișcare rotițele care vor duce la nașterea poveștii din trilogia originală.

Fără alte înflorituri inutile, mă înclin în fața lui Revenge of the Sith cu un 8 curat. Poate că m-ași fi dus chiar mai sus, dar încă se mai răgăsesc urme de aiureală scenaristică pe ici, pe colo, rămășițe venite din episoadele anterioare. Și nu vreau să exagerez, a fost bun comparativ cu I și II, dar nu cu prima trilogie.

Da, puteți arunca în mine cu bolovani virtuali, am dat unui film din trilogia hulită o notă de 8.