Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Nu știu dacă poate fi considerat chiar un clasic, dar mi s-a năzărit să revăd Starship troopers.
A fost lansat în 1997 și este regizat de Paul Verhoeven (Showgirls).
🎬 Starship troopers – Premisă 📖
În anul să mor dacă știu, undeva în viitor, umanitatea a progresat uimitor în special în ceea ce privește călătoriile spațiale și armele letale.
Și a făcut-o la fix deoarece o civilizație extraterestră formată din diverse specii de gângănii supradimensionate a pus-o de-un război cu noi.
Cum omul abia așteaptă o boabă de scandal, își trimite în cosmos ditamai armata să cucerească planeta lighioanelor dezgustătoare și să le extermine.
Cap de listă este soldatul curajos, dar fără cine știe ce minte, Rico (Casper Van Dien – Alita: Battle angel), pilotul de nave Ibanez (Denise Richards), care-i cam numără ouăle lui Rico, și cititorul de minți Jenkins (Neil Patrick Harris – The unbearable weight of massive talent).
Lucrurile nu sunt foarte complicate, odată antrenamentele finalizate ăștia sunt expediați pe front să se descurce cum pot cu libărcile monstruoase care nu le dau pace.
💭 Starship troopers – Comentariu 🍿
L-am văzut la vremea lui la cinematograf și la 15 ani am rămas extaziat de el din mai multe puncte de vedere, unele dintre ele venind în perechi.
Dacă nu v-ați prins din exprimarea plastică, deși cred că ați făcut-o, producția nu duce lipsă de nuditate gratuită.
Uitasem, însă, cât de plictisitor este în prima oră în care am asistat la o propagandă pe față, nesimțită chiar, ce a avut drept scop propovăduirea înrolării în armata americană.
Că acolo curge lapte la robinet și câinii aleargă cu covrigi de aur în coadă.
Desigur, bucata asta este folosită pentru clădirea unor caractere, dar mi s-a părut că a folosit prea multă apă caldă la duș pentru a scoate la iveală personalitatea fiecărui personaj care contează în film.
Privitorul se prinde repede de hramul pe care îl poartă protagoniștii care oricum sunt unidimensionali, mânați de un singur scop, nu-s cine știe ce firi complexe să merite să le ascultăm atât de mult timp poveștile de viață.
Dar și când este pus piciorul pe planeta gândacilor spurcați care, coincidență, are fix aceeași atmosferă cu a Pământului, ba chiar și aceeași gravitație, să te ții nenică pentru că se pornește măcelul.
Of, ce vremuri de mult apuse în care studiourile încă aveau tupeu să producă filme cu rating R, și aici Starship troopers se folosește din plin de această încadrare.
Violența este una spectaculoasă și grotescă și victimele pică precum muștele din ambele tabere.
Scârboșeniile explodează în cele mai mâzgoase și vomitive moduri posibile de simțeam cum îmi dă târcoale un gând de vegetarianism. Dar mi-a trecut rapid.
În spatele cochiliilor și carapacelor dure, conținutul intern al lor este fragil și ușor de spulberat în torente de lichide grețoase și avalanșe de intestine respingătoare de mi se înfundase automat nasul crezând că urmează să miroasă niște miasme râncede.
Și aceleași dezmembrări, decapitări și eviscerări suferă și amărâții de soldați care nu au știut la ce se înhamă cu adevărat.
Camera de filmat nu se ferește de nimic, arată cu lux de amănunte toate grozăviile imaginate de un scenariu bolnav.
Dar ce să zic? Așa este la război, adversarii încearcă să-și facă felul unii altora că mai bine să plângă amanta ta decât a mea, nu sunt acolo să decidă soarta confruntării jucând poker pe dezbrăcate.
Efectele speciale sunt extrem de depășite din punct de vedere tehnic, pe cât de mult m-am minunat atunci, pe atât m-am strâmbat acum la falsitatea evidentă a creaturilor sau a luptelor dintre nave.
Însă nu pot spune că m-a deranjat exagerat, chiar dacă pe atunci au fost alte filme care au arătat mai bine și se mențin țepene și acum.
Proiectul Starship troopers a fost prea ambițios pentru vremea lui și a necesitat extrem de multe secvențe cu ecran verde sau retușate digital.
Mi-a plăcut însă simularea focului, cum necum aici au reușit să creeze ceva care se prezintă lăudabil și după atâția ani.
Imaginația nu este nici ea la cel mai înalt nivel, deși filmu-i setat în viitor tehnica este tot butucănoasă, de fapt navele arată precum cele din Star Wars apărut cu 20 de ani mai devreme.
Nici designul carcalacilor nu este cine știe ce.
Cei care l-au realizat s-au uitat într-o bucătărie murdară și ce gândaci, coropișnițe, viermi și bărzăuni au văzut pe acolo le-au mărit structura anatomică de câteva sute de ori și gata cu proiectatul inamicilor.
De actorie nu mă leg că există un motiv bine întemeiat de ce protagoniștii nu au reușit să se impună la Hollywood, aici mă refer la Casper Van Dien și Denise Richards.
El a rămas la filme de mâna a treia, iar ea a devenit cunoscută pentru altceva, nu pentru prestațiile sale actoricești.
🏆 Starship troopers – Verdict 👍 sau 👎?
Nu are multe valențe artistice, nu-i cazul să căutați mesaje profunde sau mai știu eu ce simboluri filozofice de interpretat, că nu-i vorba de așa ceva în film.
Este doar o distracție tâmpă, pe alocuri misogină și ofensatoare pentru timpurile noastre, dar care atunci și-a făcut treaba nu doar cu vârful, ci chiar îndesat.
Duc lipsa unor asemenea producții brutale în care să explodeze căpățâni și să bubuie corpuri în cele mai băloase chipuri cu putință.
Dar azi se pare că nu se mai poate, că fac oamenii pipi-n pat din cauza coșmarurilor induse de asemenea imagini traumatizante.
La revederea lui nu mi s-a mai părut atât de reușit, dar a trecut aproape un sfert de secol de atunci, însă tot m-a făcut să repet de 7 ori celebra replică „Come on you apes, do you want to live forever?‟.
(3,5 / 5)
