The strangers: Prey at night

The strangers - Prey at night

Îşi mai aduce cineva aminte de The strangers, capodopera unică a cinematografiei mondiale de acum 10 ani?

Nu?

Nici eu.

Ei bine, Prey at night este continuarea aşteptată cu sufletul la gură de întreaga suflare a planetei, un film care are o intrigă fenomenal de originală, nemaivăzută până acum în filme: 3 ciumpalaci duşi cu pluta şi însetaţi de sânge se pogoară cu cuţitele şi topoarele asupra unei familii nevinovate.

Şi cam asta este toată povestea.

O familie de patru persoane, el şi ea, başca un fiu şi o fiică, aflaţi nu prea pe roze şi cu armonia la pământ, dau de niscai probleme financiare, cel puţin aşa lasă să se înţeleagă intriga din The strangers 2, şi se cărăbănesc la dracu în praznic, într-un parc de rulote la capătul lumii, parc în care nu mai este nici naiba, doar ei, că doar ce se poate întâmpla într-o astfel de ipostază?

Mă rog, erau doar ei şi ăia care le vor piuitul.

Nu apucă ei să despacheteze că imediat atrag atenţia descreieraţilor care dau năvală peste ei cu scopul de a face cunoştinţă îndeaproape cu anatomia lor internă.

După cum am început este uşor de prezis că filmul mi-a displăcut profund încât nici nu prea merită să discut despre el, dar astea-s riscurile meseriei.

În primul rând, până se porneşte cu adevărat Strangers 2 (în contextul dat, să zicem că la un moment dat îşi dă drumul) terminasem porţia mare de popcorn, un litru de suc şi începusem să număr scaunele goale din sală, nu de alta, dar mă lua somnul de plictiseală.

Şi când un film horror te adoarme, este clar că se arată nori negri la orizont în ceea ce priveşte calitatea producţiei.

În al doilea rând, personajele din The strangers 2 sunt absolut cretine, nu doar alea care fug pentru salvarea vieţii, dar şi răufăcătorii care sunt proşti de dau în gropi.

Ăia buni pare că vor cu adevărat să fie omorâţi pentru că reacţionează ca nişte găini plouate şi, deşi sunt mai bine dotaţi ca armament, sunt vai mama lor, iar ălora răi pare că le lipsesc câţiva neuroni (sunt un drăguţ spunând câţiva, de fapt, aproape toţi) pentru că şi ei acţionează într-un mod retard.

În al treilea rând, scenariul este absolut stupid şi total inconsistent, apărând schimbări bruşte în comportamentul personajelor negative care la început sunt doar nişte lobotomizaţi funcţionali dar spre final devin omnipotenţi, omniprezenţi şi omniscienţi, fiind mai tari chiar şi ca Dumnezeu.

În al patrulea rând, scenariul (că nu îl las în pace aşa repede) este mai previzibil ca un meci de wrestling, ceea ce crezi că se va întâmplă chiar se întâmplă peste câteva minute, să nu mai zic că încă de la început ştii cine va fi personajul care va salva situaţia pentru că atât de transparent este sărăcia asta de scenariu.

Am uitat la ce rând sunt, ce să mai zic de sperieturi? Lipsesc cu desăvârşire încât mi se făcuse dor de niscai clişee, gen o scârţâială de uşă, un zgomot puternic, o pală de vânt mai forţoasă, o teleportare din senin, ceva care să mă scoată din moleşeală.

Nu am ce să mai zic despre The strangers: Prey at night, doar o singură bilă albă am pentru film, coloana sonoră a fost pe sufleţelul meu, cu melodii semnate de Bonnie Tyler, şi pentru asta scapă de nota 2 şi primeşte un 3 mărinimos, exclusiv datorită muzicii.

Cum filmul mă plictisea teribil, pentru a nu adormi, mi-am imaginat cum s-a desfăşurat şedinţa în care scenariul a fost pus la cale.

– Şefu, şefu, eram pe veceu şi m-a lovit o idee genială pentru un film.

– Nu ştiu cine dracului eşti, dar varsă, că avem nevoie de o idee de făcut bani.

– Păi luam trei retarzi care au scândurile de pe acoperiş luate de vânt, le dăm nişte cuţite ş-un topor, că nu ne permite bugetul să luăm recuzită mai multă, şi îi facem să căsăpească o familie de idioţi care au un pistol şi mai târziu, dacă facem împrumut la bancă, le luăm şi o puşcă.

– Bă puştiule, nu sună deloc rău, nişte cretini care atacă alţi cretini, idee senzaţională, să îi dăm drumul, acum ascultă la mine, dă fuguţa repede şi caută nişte actori pentru rolurile principale.

– Pe cine să iau boss?

– Du-te la cafeneaua din colţ şi cine o arde aiurea pe acolo, ăia-s actorii noştri.

– Da` să stau să îi aleg să semene între ei? Că doar joacă o familie în film.

– Hai mă, lasă prostiile, nu mai sta să gândeşti atât de mult, fugi că ni se strică feng-shui-ul.

– Boss, dar înainte să o întind, nu ar trebui să avem şi un nume cunoscut?

– Ptiu, că bine zici, bravo, ia de aici o acadea drept mărire de salariu, o vreau pe aia cu ţâţele mari din Mad Men.

– Hm, dar nu o să fie cam scumpă?

– Vezi că eşti prost? De asta eu sunt şef producător şi tu un neica nimeni, o luăm cât să o punem pe afiş şi îi dăm 2-3 replici să nu ne sugă … bugetul.

– Super boss, acum fug, iau actorii, trageţi filmul şi să moară Maria Magdalena de nu Oscar scrie pe el.

– Să ştii băi mucosule că aşa este, scenariul ăsta pe care l-ai imaginat e mai original ca Shape of water şi Get out la un loc. Apropo, tot nu ştiu cine naibii eşti şi ce faci pe aici?

– Ah, nimic boss, sunt doar ăla care desfundă veceurile.

The end.

Şi când te gândeşti că sunt atâtea scenarii senzaţionale pe care se pune praful pentru că nimeni nu îşi asumă riscul de a le produce şi, în schimb, primesc lumină verde scenarii din astea pe care oricine le-ar scrie la beţie, te apucă plânsul.

 

1.5 out of 5 stars (1,5 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

Nosferatu

Nosferatu

Încep anul 2025 la cinema cu Nosferatu, primul film văzut pe marele ecran. Și dacă …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *