Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Când vreau o comedie, mă duc mai întâi în Franța, și acum am dat peste 8 Rue de l`humanite sau, mai simplu, Stuck together care este pe Netflix.
Filmul este scris și regizat de Dany Boon (La ch`tite famille), iar subiectul principal este pandemia de Covid. O fi prea devreme, n-o fi, pentru asemenea filme, nu contează, bun să fie, asta este important.
Premisa este cea pe care o anticipam când am aflat că-i despre virusul nemernic, povestea se concentrează pe un imobil de locuințe unde mai multe familii sunt carantinate, nu că ar fi bolnave, ci pentru că este carantină generală în Paris.
Cum acțiunea este plasată în 2020, pe la început de pandemie, informațiile sunt destul de frugale, fake news-urile circulă de la om la om mai abitir ca o fată de vitrină din Amsterdam, de vaccin nici vorbă, așa că oamenii sunt practic captivi în propriile locuințe fără posibilitatea de a ieși decât pentru strictul necesar.
Izolarea devine apăsătoare, iar relațiile dintre familii sunt pe cale să explodeze, mai ales că avem parte în film de tot felul de personaje pestrițe, fiecare cu propria-i părere despre virus. Niciuna nu-i argumentată sau documentată, că nimeni nu este medic, dar nah, ca tot omul, fiecare crede că știe mai bine decât experții. Of, cât de cunoscut sună asta!!!
Bașca, la parter există un bar ce se apropie de faliment și un laborator de analize medicale care a lovit jackpotul.
Nu cred că greșesc când scriu că Stuck together este filmul cu care rezonează cea mai mare parte a populației pentru că foarte mulți dintre noi am trecut prin acea situație (unii mai deștepți au ieșit din ea, alții mai puțin deștepți încă se scaldă-n Evul Mediu ca gândire).
Avem familia super protectoare condusă cu o mână înmănușată și dezinfectată de Martin (Dany Boon) care se freacă viguros cu dezinfectant după ce se freacă, avem familia antivaxx prezidată de Tony (François Damiens – Le monde est à toi) care crede toate conspirațiile, mai avem un cuplu instagramist (oho, ce și-o fură și influencerii…), plus o doamnă mai în etate și tare țâfnoasă că-i dă barul faliment, bașca un cercetător cam țicnit care vrea să descopere vaccinul înaintea tuturor.
Deși acțiunea este restrânsă la câteva apartamente și o curte de bloc, filmul nu este deloc plictisitor pentru că ipostazele în care se regăsesc personajele, de cele mai multe ori din propria lor vină, sunt extrem de amuzante, dar și atât de reale încât te pun pe gânduri, semn că viața bate filmul.
Stuck together este o comedie care, la prima vedere, pare de prost gust, nu prea este în regulă să faci mișto de o pandemie care continuă să ucidă oameni, dar scenariul gândit de Dany Boon nu ia în derâdere fenomenul în sine, ci beștelește mentalitățile oamenilor.
Să nu credeți că scapă cineva de poantele din film. Nu, nici vorbă, Stuck together ia în bâză atât antivacciniștii get beget, cu dume legate de Bill Gates, cipuri, 5G, deci clasicele teorii conspiraționiste stupide care circulă de ceva vreme în mediul virtual, dar nu scapă nici ipohondrii exagerați care nu mai ies din apartament decât în costum de cosmonaut și cu un miliard de precauții, multe dintre ele inutile. Deci filmul nu este părtinitor, nu ține cu niciun beligerant, cine merită să fie miștocărit își va lua porția aferentă de caterincă.
N-am avut cum să nu râd ca dementul la faze pe care deja le-am experimentat pe propria piele, cred că pentru Dany Boon a fost foarte ușor să scrie scenariul, doar a deschis Facebook-ul și a intrat pe o pagină antivaxx și s-a inspirat de acolo în 30 de minute.
Filmul face glume, dar nu batjocorește pe nimeni, fiind în acest sens și un pic exagerat, tocmai să nu fie luat neapărat în serios, însă este intim și personal pe alocuri, personajele se schimbă pe parcursul pandemiei, povestea este complexă, nu se rezumă doar la Covid, are și alte elemente ajutătoare. Dincolo de pandemie, Stuck together este despre relațiile umane pe care le dăm deoparte din cauza vitezei în care ne ducem viața și uităm ce înseamnă a trăi, a iubi, a te bucura de un gest simplu.
Este o comedie ușurică și asta m-a dezarmat un pic spre final, pentru că m-am relaxat mai mult decât trebuia și filmul devine imprevizibil și m-a luat prin surprindere prin direcția aleasă.
Nu uită că, totuși, subiectul principal este o molimă care a secerat deja milioane de vieți omenești și devine și foarte serios în momente bine alese, iar efectul este unul lacrimogen. Nu credeam că voi deveni atât de emotiv după ce m-am tăvălit de râs în prealabil.
Actorii sunt bine aleși, se potrivesc în rolurile în care au fost distribuiți, iar sincronizarea reacțiilor tâmpe cu replicile acide este una perfectă, este suficient să te uiți la fețele lor și te apucă râsul, fără să mai știi și despre ce este vorba în propoziție.
Momentan, pentru mine este comedia anului, nu că aș fi văzut sau ar fi fost prea multe, dar subiectul încă actual (și va mai fi pentru ceva vreme) tratat cu umor, dar și cu gravitatea cuvenită situației, a generat multiple râsete isterice care mă fac să cumpăr 9 măști, că-i criză și trebuie să fac stoc.
(4,5 / 5)
