Sympathy for Lady Vengeance

Sympathy for Lady Vengeance sau Lady Vengeance, mai simplu, este concluzia trilogiei Răzbunării regizată de către Chan-wook Park  care mai cuprinde excelentul Oldboy și dementul Sympathy for Mr. Vengeance.

Ce să fie, ce să fie, mănăstire într-un picior? Premisa are la bază una bucată răzbunare, că altfel n-ar avea ce căuta în această trilogie.

La fel ca Oldboy, filmul are un personaj lăsat în libertate, doar că aici captiva noastră, Geum-ja Lee, a făcut pârnaie pe bune timp de 13 ani pentru uciderea unui puradel care nu se mai oprea din plâns.

Ieșită la lumină într-un alt secol, după mult timp de gândire la zdup, Geum-ja Lee coace și ea un plan de răzbunare pentru că între timp i s-a evaporat propria-i fiică și trebuie să întoarcă favorul celui care a lăsat-o fără moștenitoare.

În mare parte, premisa din film seamănă izbitor de mult cu precedentele filme, doar că acum în rol principal avem o domniță șucărită care a deprins ceva aptitudini timp de 13 ani închisă alături de alte scursuri ale societății și scăpată de la stațiunea Pisicuță limbuită vrea să vadă cum arată culoarea roșie originală.

Eram pregătit cu punga lângă să asist la dezmembrări violente, la felieri cu toporul ruginit, la ferăstraie unse cu hemoglobine umane, ce să mai, măcel să-i leșine pe cei în post.

Din nefericire, Sympathy for Lady Vengeance este un nimic suprem în ceea ce privește acțiunea, în afară de un final care se vrea brutal, în film nu se întâmplă mare lucru.

Este foarte abstract, se duce spre artisticăreală din aia snoabă, plină de filozofie de gospodine, o fleșcăială cu nasul pe sus care se vrea mai elevată decât este în realitate.

Și povestea este una simplistă, fără nimic surprinzător, ghicești rapid cum stă treaba cu personajele și spre ce se îndreaptă finalul, mai ales că se pare că scenaristului i-au plăcut cărțile unei anumite autoare de romane polițiste.

De asemenea, regizorul este lovit de o sofisticățenie de dragul sofisticățeniei, lungește anumite cadre dincolo de limita mea de suportabilitate și chiar date la viteză 2x tot mi se părea că se mișcă în reluare treburile. Și când a mai folosit timp de minute bune șmecheria supremă de a umple timpul, discuții dintre personaje cu translator la mijloc, deja mâinile mele erau lipite de tavan.

Povestea este incoerentă nu pentru că ar fi complicată, ci pentru că este prezentată alandala, cu multe flashback-uri din timpul pușcăriei pe care nu le-am înțeles, nu au mare relevanță în prezentul din film. Să nu mai zic că unele acțiuni sunt lipsite de logică în contextul unor informații pe care tot filmul ni le servește printr-o narațiune agresivă.

După cum ni se povestea, credeam că Geum-ja Lee a luat-o pe urmele lui Oldboy, dar m-am înșelat, dacă în Oldboy închisul a învățat să rupă coaste, aici ea a învățat să facă gogoși, la propriu.

N-am înțeles această schimbare bruscă de abordare și de ton de la primele 2 filme la acesta în care efectiv nu este nimic interesant care să-mi mențină trează atenția mea pofticioasă de măcel.

În schimb, după atâta picioare-n vintre date filmului, îl laud pentru imaginea plină de simbolistică în care predomină culoarea roșie, iar muzica simfonică omniprezentă ce acompaniază povestea pare desprinsă de la un dineu de la curtea medievală a reginei Angliei.

Aici intervine elementul suprarealist al filmului, o desaturare a culorilor până aproape de alb-negru, o scădere a intensității lor plină profunzime și subliminală, ce poate fi interpretată de fiecare cum dorește, eu am văzut-o ca pe-o diminuare a umanității, în timp ce anumite obiecte aveau culori vii, ce reprezentau poate inocența copiilor.

Nu prea mi-a plăcut Sympathy for Lady Vengeance, era obișnuit cu brutalitate exacerbată, aici, poate și pentru că protagonista este o doamnă, filmul este mai sensibil, mai elegant, mai poet, doar îți sugerează anumite fapte terifiante, nu ți le arată efectiv, ceea ce nu m-ar fi deranjat dacă mai alterna astfel de tertipuri și cu o violență din aia crasă, drept în ochi, să vezi cum sare sânge ca-n ziua de Ignat.

Nu pot scrie prea multe despre actrița principală, Lee Yeong-ae, nu pare cine știe ce, dovadă că nici n-a jucat în prea multe filme de renume, acesta fiind apogeul carierei sale, dar în Sympathy for Lady Vengeance apare și celebrul Min-sik Choi (Lucy, The admiral: Roaring currents) într-un rol interesant.

Sincer, sunt dezamăgit, credeam că trilogia Vengeance va încheia în forță, dar m-a dezumflat, de abia pot gusta 6 bucăți de tort, plusează mult la artistic și simbolistică, dar patinează rău la acțiune și tensiune.

3 out of 5 stars (3 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

The new king of comedy

Se pare că Stephen Chow rămâne fără inspirație dacă a ajuns cu The new king …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.