Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Spre rușinea mea am amestecat borcanele și am crezut că Sympathy for the devil este un remake al unui film coreean.
🎬 Sympathy for the devil – Premisă 🕮
David (Joel Kinnaman – Silent night) este un soț aflat într-o agitație de doamne ferește pentru că se grăbește la spital că sufletul pereche tocmai se pregătește să aducă pe lume o nouă viață.
Nu parchează el bine hârbul în subteranul spitalului că se trezește pe bancheta din spate cu Pasagerul (Nicolas Cage – Dream scenario).
Acesta este însoțit de un pistol amenințător.
Eh, și David trebuie să-l plimbe pe răpitor pe unde vrea el fără vreun scop anume. Aparent.
💭 Sympathy for the devil – Comentariu 🍿
O să trec prin film ca șaorma de a doua zi de Crăciun prin stomacul bețivilor, adică într-o mare viteză că nu-i timp de pierdut.
Cea mai zdravănă porțiune a acțiunii are loc în mașina în care cei doi adversari se înfruntă în vorbe iscusite, întrebări bulversante și istericale enervante.
Nicolas Cage este în mediul lui, cu actoria exagerată de zici că l-a pus cineva să stea cu fundul pe plita încinsă și poate pleca doar dacă zbiară și se schimonosește ca toți dracii.
Povestea vrea să fie imprevizibilă dar se dă de gol repede printr-un element prost ales, și nu vreau să-mi spargeți spoilerul românesc că vă dau spoilerul englezesc, așa că mă abțin.
Zic doar că aparențele nu-s ceea ce par la prima vedere.
Nu este nimic nou din ce nu am mai văzut, scenariul este destul de banal odată ce ai făcut plinul cerebral și ai putut să bagi creierul în viteza a cincea.
Se simte că-i o producție de duzină, filmată în două seri mai libere ale actorilor pentru că nu este atât de complicată încât să necesite eforturi colosale.
Iese la înaintare cu oleacă de violență, dar nimic spectaculos de să-ți vină sarmaua retur.
Pot să apreciez că nu au folosit sânge digital, ci au mers pe stil practic.
Chiar nu mai știu ce să debitez pe aici despre film, că l-am urmărit mai mult de dragul lui Cage, să mai bifez unul în listă pentru că nu-i foarte reușit.
Într-adevăr, Nicușor dă tot ce poate din el, ba chiar o arde un pic pe amintiri că pălăvrăgește de niște iepuri și eu m-am dus automat cu gândul la Con Air.
🏆 Sympathy for the devil – Verdict 👍 sau 👎
Nu este prea reușit deoarece calcă pe urmele lăsate de alte producții de acest gen și nu are curajul să-și croiască propriul drum.
Prea previzibil, prea liniar, prea obosit, prea de toate și nimic în același timp.
Doar multiplele accese de furie ale lui Cage fac filmul antrenant și de asta nu m-a luat somnul la el, că în rest nu oferă ceva special.
Cum nu prea mi-e foame, nu pot să înfulec mai mult de 5 sendvișuri cu ton și cu cheddar.
(2,5 / 5)
