Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Tag este o comedie bazată pe fapte reale, da, nu glumesc, premisa filmului chiar există în realitate, și anume câțiva prieteni buni din copilărie, pentru a nu pierde legătură pe măsura trecerii anilor, au decis să joace leapșa într-o singură lună din fiecare an.
Povestea este suficient de interesantă pentru a pune fundația unui film.
Astfel a luat naștere Tag, filmul în care Hoagie (Ed Helms), Bob (Jon Hamm), Chilli (Jake Johnson) și Kevin (Hannibal Buress), ajutați Anna (Isla Fisher), soția lui Hoagie, trec prin destule aventuri în încercările lor futile de a-l „lepșui” pe campionul absolut al acestui joc, Jerry (Jeremy Renner – nu, nu mă duc la gluma ieftină uite unde era Hawkeye în timpul Infinity war, se juca leapșa) care nu a fost niciodată atins în timpul jocului, devenind ținta supremă a celorlalți.
Și ce moment mai bun să se întâlnească toți pentru a-l tăgui pe Jerry decât la nunta acestuia?
Vă întrebați, probabil, ce mare brânză, de ce să mă uit la un film în care niște adulți serioși se aleargă de nebuni într-un joc copilăros?
Ei bine, așa mă întrebam și eu, dar cum era cald afară și la cinema era răcoare și sala goală, am zis că nu strică să văd despre ce este vorba.
Și am ieșit de la film destul de amuzat.
Băieții din Tag nu joacă o leapșă așa, pur și simplu, ci se duc la extreme, scornind fel și fel de strategii pentru a le transmite leapșa celorlalți, găsind cele mai (ne)potrivite momente în care să iasă la atac, când ceilalți nu se așteptau, de la înmormântări până la nașteri, nimic nu este exagerat, toți fiind de acord că luna mai este luna de leapșă și nimic nu îi va opri din a juca acest joc.
Așa că băieții se aranjează frumos pentru nunta lui Jerry și se pun pe plănuit strategii care să-i ajute să îl învingă pentru prima oară în viața lor pe Jerry, un om competitiv din toate punctele de vedere, care pare specimenul perfect al umanității, atlet desăvârșit, strateg imbatabil, care anticipează fiecare plan și care pune la cale niște capcane complexe și diabolice în care prietenii lui cad ca muștele, pot spune că este chiar un supererou.
Nu este cazul să mai scriu că fazele ilare sunt generate de toate aceste încercări care de care mai năstrușnice de a-și transmite unul altuia leapșa, acțiuni care uneori depășesc granița integrității fizice și frizează ridicolul, trecând în tărâmul improbabilității și al neverosimilului, exacerbate din cale afară, dar sincer, nici nu prea contează asta, ci umorul degenerat de nebuniile prin care acești oameni trec pentru a ține aprinsă flacăra din copilărie a prieteniei.
Dacă stau să mă gândesc bine, premisa filmului este chiar înduioșătoare, gândiți-vă un pic, cu câți prieteni la cataramă din copilărie mai țineți legătura?
Probabil întrebarea v-a pus pe gânduri și v-a întristat pentru că adevărul este că prea puțin ne mai interesează de soarta celor cu care ne-am petrecut copilăria, și tocmai aici te atinge la suflet Tag, făcându-te nostalgic și întrebându-te oare de ce nu mai vorbesc cu Ionică, ăla de am mers 8 ani, zi de zi, la școală și ne-am jucat non-stop?
Ei bine, Tag ne aduce aminte că prietenii adevărați sunt greu de găsit și indiferent de problemele personale care apar pe parcursul vieții, este important să ținem legătura cu cei care ne cunosc cu adevărat încă din copilărie pentru că este greu să îți creezi prieteni autentici odată ce ai ajuns la maturitate.
După cum vedeți, Tag nu este o simplă comedie, transmite un mesaj, cu atât mai puternic cu cât este bazat pe fapte reale, și vă sfătuiesc să rămâneți și în timpul genericului pentru a vedea imagini din jocul real de leapșă după care filmul s-a inspirat.
Acum nu că filmul ne îndeamnă să o ardem în leapșa pe străzi, dar poate nu strică să punem mâna pe un telefon și să aflăm ce mai fac prietenii din copilărie sau din timpul școlii.
Actorii par a se distra de minune și asta contribuie la îmbunătățirea experienței vizionării filmului, chiar îți dau impresia că de 30 de ani ei joacă leapșa.
Tag este un film vulgar în ceea ce privește limbajul, se înjură ca-n codru, vinovată principală este Anna, supărată că fetele nu au voie să participe la acest joc, fiind convinsă că se va descurca de minune, având un spirit extrem de competitiv.
Umorul se bazează în principal pe fizic pentru că prietenii suferă fel și fel de lovituri și sunt puși în situații stânjenitoare și absurde, pe alocuri glumele sunt prea crude și brutale, una în special a fost chiar prea crudă și inconfortabilă emoțional, dar per total, pe mine filmul m-a distrat copios.
Oricum comediile reprezintă cel mai subiectiv gen de film, și părerile sunt extrem de împărțite în ceea ce privește Tag, așa că tot ce pot să vă recomand este să nu vă luați după unul și altul, singura opinie care contează este propria opinie.
Tag a avut vreo două momente cheie care, pentru mine, și-au atins cu vârf și îndesat scopul, și m-au făcut să îl ridic la un 7.
(3,5 / 5)
Trailer:
