Tell it like a woman

Tell it like a womanN-am avut ce face, maratonul filmelor nominalizate la Oscar m-a adus și la Tell it like a woman.

Are o singură nominalizare, pentru cel mai bun cântec.

Despre film?

Eh, titlul spune tot.

 

🎬  Tell it like a woman – Premisă

De fapt, Tell it like a woman nu este un film per se, ci o antologie de 7 scurtmetraje care spun 7 povești diferite.

Unele inspirate din fapte reale, altele fictive.

Vă las pe voi să ghiciți de cine sunt scrise, de cine sunt jucate și de cine sunt regizate.

Pam-pam, de femei.

Pe scurt despre cele 7 povestioare:

  1. O deținută de culoare urmează să fie eliberată în anumite condiții;
  2. Un paramedic îngrijește oamenii străzii pe timp de pandemie;
  3. O femeie de carieră se procopsește pe cap cu un copil nedorit;
  4. O mamă singură crește cu greutate cei doi copii ai săi;
  5. O doamnă medic veterinar are o seară agitată la cabinet;
  6. O frumusețe indiancă descoperă sensul vieții;
  7. Este o animație interesantă ce aduce cu Matrix.

 

💭 Tell it like a woman – Comentariu 🍿

Practic la asta se rezumă această producție, să ne arate că femeile sunt puternice, rezistente, frumoase, iubitoare și orice altă calitate pe care vreți să o adăugați la această enumerație.

Și într-adevăr, așa este, nu am nimic de obiectat aici, aș fi chiar cel mai misogin porc să spun că nu-i așa.

Dar, credeați că nu am și darul cu mine?, prea puținii bărbați prezenți în film sunt portretizați în cele mai nemăgulitoare moduri: unu-i violator, altu-i abuzator domestic și mai avem unul lipsă din peisaj la creșterea copiilor.

Nu sunt toate reușite, eu am fost plăcut surprins de prima și de a patra, celelalte sunt cam meh.

La coadă se află a doua și a șasea care sunt varză băloșită cu cârnați expirați.

Nici ultimul filmuleț nu-i prea răsărit, dar măcar este ceva diferit, nu-i cu femei, că deja începusem să am lactație de la avalanșa de estrogen care se revărsa din ecran.

Tell it like a woman

 

Unele au idei bune la bază, cum ar fi bolile psihice sau superficialitatea care ne conduce viața, dar punerea lor în scenă lasă mult de dorit.

Spre exemplu, unul dintre filmulețe constă în datul jos al hainelor de pe o persoană a străzii.

Simbolistica nu mi-a scăpat, fiecare strat eliminat însemna un pas mai aproape de sufletul omului, dar asta nu înseamnă că n-a fost plictisitor din cale afară.

Iar ăla indian este suprarealist, bizar, abstract și încearcă să TRANSforme ceva banal în altceva, lăudabil și excepțional.

Ar fi fost mai interesant dacă segmentele bazate pe fapte reale ar fi fost niște mini documentare despre viețile acelor femei, că oricum la final au fost prezentate și informații suplimentare.

Dar nah, alegeri artistice.

Sunt destule nume cunoscute la actorie, nu la nivel stelar, poate cele mai răsărite sunt Jennifer Hudson (Cats) și Eva Longoria (Overboard).

Ce m-a dezamăgit crunt a fost chiar ispita de a viziona această producție, piesa nominalizată la Oscar, Applause, care-i ștearsă, neinspirată și nu are nimic inspirațional în ea.

Păi comparați-o cu Naatu, naatu din RRR care îți fierbe sângele-n vene și are și o influență directă asupra poveștii din film.

Înainte de verdict, dacă vreți o invazie de feminism în cele mai diferite moduri, un feminism care nici nu încearcă să fie subtil sau echidistant, atunci aruncați un ochi pe Tell it like a woman.

Poate veți interpreta altfel anumite povestioare.

 

🏆 Tell it like a woman – Verdict 👍 sau 👎?

Nu știu ce a vrut să transmită această antologie, că în mod clar nu a revoluționat nimic, vine cu idei banale, clasice, pline de stereotipuri.

Cu siguranță s-a dorit spargerea unor tipare, dar scenariile sunt, în mare parte, neinspirate și realizează contrariul.

În loc să fie un film cu adevărat feminist, de aplaudat, care să pună piciorul în prag în ceea ce privește nedreptățile aduse sexului frumos, Tell it like a woman pare mai mult o peliculă anti-bărbat, că-i plină de misandrie ascunsă.

Cu toate astea, m-au emoționat unele dintre povești, mai ales cea japoneză care pornește destul de banal, că mame singure au fost și vor mai fi de-a lungul istoriei, nu-i nimic nou, dar finalul efectiv m-a rupt.

Și arată și o diferență imensă în ceea ce privește cultura și educația dintre estul îndepărtat și vestul decadent și pămpălău.

Dacă la ei copiii sunt lăsați singuri la 9 ani și se descurcă, învățând de mici ce este aceea independența, la noi și la 18 ani sunt luați de la școală cu mașina de către părinți să nu se rătăcească sărăcuții în cei 100 de metri până acasă.

Notația de pe IMDB este mizerabilă, în mod clar nu reflectă realitatea, însă nici nu-i vreo mare reușită în domeniul cinematografic.

Eu unul vreau să rămân în minte cu memoria filmulețelor care mi-au plăcut așa că-i lipesc 6 timbre pe scrisoare.

Deși dacă unul ar fi luat de vânt, n-ar fi mare pagubă, ajunge și cu 5 scrisoarea la destinație.

3 out of 5 stars (3 / 5)

Trailer:

IMDB

Rotten Tomatoes

About admin

Check Also

Battle on Buka Street

Battle on Buka Street

Din când în când îmi place să mai bag câte o premieră, adică sper că-s …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *