Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Clovnul Art a intrat în rândul lumii, are și el acum trilogie odată cu lansarea lui Terrifier 3.
Așa că hai să pornim la măcel.
🎬 Terrifier 3 – Premisă 📖
Sienna (Lauren LaVera – Terrifier 2), protagonista filmului secund, este externată de la țăcăniți, pardon, dintr-un centru de reabilitare mintală.
Cred și eu că a rămas cu mintea pe bigudiuri după pățaniile cu Art.
Încearcă să-și revină din șoc și să ducă o viață normală, dar dezideratul este unul greu de atins.
Încă are vedenii cu persoanele dragi făcute chifteluțe-n sânge de către Art (David Howard Thornton – Terrifier).
Și nu doar atât, dar clovnul diabolic îi bântuie coșmarurile de săraca fată nici cu pastile nu mai poate dormi în liniște.
Bineînțeles că n-a scăpat de belea pentru că Art își reintră în drepturi și începe să împartă sfârtecări incompatibile cu viața în stânga și în dreapta.
Are mult spor pentru că nu-i singur în periplul său măcelăresc, o are alături pe Victoria (Samantha Scaffidi).
În fine, nu-i chiar Victoria, dar știți și voi asta dacă ați urmărit această serie de filme.
💭 Terrifier 3 – Comentariu 🍿
Toate epitetele macabre folosite la primele două pelicule sunt valabile și aici deoarece nu se schimbă firul narativ, urmează aceeași rețetă de succes.
Ingredientele sunt crimele odioase comise în cele mai perverse și bolnave moduri pe care o minte umană și le poate imagina.
Și, dacă se poate, să fie legate de un simulacru de poveste care să confere ceva coeziune produsului final.
Din păcate, partea a treia conține, majoritar, doar violență scârboasă gratuită care nu contribuie cu ceva important la bunul mers al acțiunii.
Poate doar la întoarcerea pe dos a unor stomacuri care nu suportă beteală intestinală și globuri inghinale sângerii la vedere.
Practic, filmul este împărțit în două povești separate care se întâlnesc abia la final, neintersectându-se deloc în primele două acte.
Pe de o parte, Art și Victoria se pun pe procurat marfă proaspătă pentru abatorul uman pe care urmează să și-l deschidă.
Omoară la foc automat de zici că vor să concureze cu marile lanțuri de fast food în ceea ce privește acest aspect.
Bucata aceasta este scabroasă și vomitivă tocmai pentru că nu are context, este scârbă doar de dragul scârbei.
Într-adevăr, modalitățile în care cei doi fac prăpăd în rândul multor nevinovați care s-au nimerit în calea lor sunt inventive și, pe alocuri, chiar originale.
Însă, neavând și vreun scop final, efectul disecărilor brutale și potopurilor torențiale de viscere a fost mult diminuat.
Nu m-a terifiat în adevăratul sens al cuvântului, mai mult mi-a provocat lehamite.
Pe de altă parte, suntem alături de Sienna în zbaterile ei interioare de a-și pune viața în ordine, de a reintra în rândul lumii și de a uita ce s-a petrecut în urmă cu cinci ani.
Ușor de zis, greu de făcut. Aici am avut parte de elemente psihologice inserate cu talent în scenariu.
Din punctul meu de vedere, acest aspect a fost mai înfiorător decât „solomonizarea‟ sângeroasă a unor personaje cu care nu aveam nici în clin, nici în mânecă.
După ce vezi zeci de filme în care trupurile sunt torturate în toate modurile imaginabile, intervine desensibilizarea și nu mai ești atât de impresionat de mațe aburinde sau scalpări tegumentare.
În schimb, creierul va fi mereu afectat de trauma psihologică pentru că este în natura umană să percuteze mai abitir la asemenea derapaje mintale greu spre imposibil de reglat.
Abia în final cele două fire narative se contopesc într-unul singur și avem parte de-o bătălie pe cinste în care sunt implicate cele două tabere beligerante.
Nu voi menționa de ce și care le este scopul pentru că ar trebui să le știți din Terrifier 2.
Abia aici m-am putut bucura de reprezentația macabră pentru că, în sfârșit, avea sens și mizele emoționale erau la cote înalte.
Este de la sine înțeles că sunt de laudă efectele speciale practice care arată într-un mare fel și au fost la înălțime pentru a face dreptate creativității demente a scenaristului.
Dacă stau bine să mă gândesc, cred că nici o parte a trupului n-a scăpat de vătămări în acest film.
Capetele sunt scalpate și spulberate, membrele secționate și desprinse de trup, torsurile primesc și ele în vizită obiecte contondente, organele interne părăsesc incinta caldă în care sunt găzduite.
Până și organele genitale de ambele sexe au parte de un tratament abject de-ți vine să-ți pui cea mai mare centură de castitate drept protecție.
🏆 Terrifier 3 – Verdict 👍 sau 👎?
Partea a treia mi s-a părut a fi doar măcel gratuit timp de 80% din timp, un exercițiu sinistru ce avea drept temă găsirea cât mai multor moduri de a chinui un trup uman.
Povestea este lăsată de izbeliște, aruncată într-un colț ca pe-un ciorap rigid, și este băgată în seamă doar atunci când era nevoie de ea.
Bineînțeles că filmul nu este unul la care să leșini din cauza imaginilor oripilante. Dacă ai mai văzut slashere de acest gen, atunci cu greu te mai poate surprinde ceva.
Știrile alarmante de acest gen nu-s decât o unealtă de promovare pentru că asemenea vrăjeală de marketing a început să însoțească orice horror mai violent.
Ce m-a iritat este finalul deschis, practic filmul nu se termină, ci deschide poarta spre curtea unei părți a patra.
Așadar, răsplata pentru cele două ore de tortură sadică este mult diminuată de lipsa unui sfârșit clar, să știu că măcar a meritat să rezist stoic la acest spectacol emetic.
Calitatea poveștii a început să se diminueze treptat, cu cât crește oroarea vizuală, cu atât scade intelectul narativ.
Nu o să mai fiu atât de generos, chiar dacă se apropie sărbătorile natale, și am să-i pun sub brad doar 5 cadouri.
(2,5 / 5)
