Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Pe o pânză de păianjen se legăna încă un film din această franciză, The amazing Spider-Man 2. Ăștia de la Sony nu prea au imaginație în a-și numi filmele, i-a dus capul doar la sufix cu cifre în coadă și atât.
M-am agățat de un plug, așa că ar un pic câmpii. The amazing Spider-Man 2 îl țin minte cu drag pentru că a fost primul film văzut la cinema după foarte, foarte, foarte mulți ani (hm, înainte de el a fost Titanic), la mine-n oraș nu am avut cinema aproape 20 de ani, și cum mi-a picat pe chelie să fac site de păreri neavenite, a trebuit să-mi deplasez dorsalul la Ploiești să văd filme.
Bun, mi s-a terminat ogorul, așa că revin la film.
Ce țâșnitoarea mea să mai scriu diferit despre premisă pentru că deja sunt la al cincilea film în care povestea este aceeași. Acum Peter (Andrew Garfield – Hacksaw Ridge) face slalom cu Gwen, ba o mozolește pe unde o apucă, ba o lasă de izbeliște că așa i-a promis lui tac-su răposat (al ei). Asta în timp ce la Oscorp, că nah, în altă parte unde, că asta-i singura corporație malefică din oraș, se coace un alt răufăcător.
Max (Jamie Foxx – Soul) este un gogoman nebăgat de nimeni în seamă care ar trebui să genereze simpatie, dar nu prea o face, că-i cam prost crescut și are tendințe de hărțuire de tip paparazzi. Sătul să tot plătească facturi uriașe la electricitate, Max face o simbioză forțată cu niște țipari foarte drăgăstoși, luând astfel naștere Electro, cel care aduce (dar și ia) lumina.
Cine va salva ziua? Că doar nu vin băieții cu trifazicul să fure curent de la Electro, ci tot pe cârca lui Spider-Man pică beleaua.
Cei de la Sony n-au învățat nimic din pățania cu Spider-Man 3 și repetă aceeași greșeală cu The amazing Spider-Man 2, adică prea mulți răufăcători la grămadă. Și chiar n-are cu cine se bate Spider-Man în afară de Goblin? În 3 din cele 5 filme marca Sony hop și Goblin. A fost nevoie să se bage-n horă Disney să aducă noi răufăcători pentru Spider-Man. Deci și aici Peter are de înfruntat o altă variantă de Goblin (Dane DeHaan – Valerian and the city of a thousand planets -, cu fiecare iterație talentul actoricesc în costumul lui Goblin scade considerabil), bașca și Rhino (Paul Giamatti – Shoot `em up).
A ieșit iar un ghiveci fără prea mult gust în care primează pentru multă vreme Peter și problemele lui sentimentale, și nu Spider-Man.
Ce m-a frapat la The amazing Spider-Man 2 a fost schimbarea bruscă de ton, ba era foarte lejer și umorist cu glume de trei monede aruncate de Spider-Man în timp ce o ardea în lupte (deja se simte coada lui Disney), ba era extrem de serios și dramatic din motive funerare pe care nu le voi dezvălui.
Se pierde prea mult timp cu povestea părinților lui Spider-Man, o poveste care nu duce undeva anume, nu se termină cu ceva concludent sau nou, sunt chestii pe care deja le știam din primul Amazing.
Doamne, cât m-a sâcâit jongleria asta între: Să fiu cu ea? Să nu fiu cu ea?
Vorba americanului: „Just pick a lane and stick with it‟.
Și din neant se aduce vocea lui Superman: „I pick Lois Lane‟!!!
Motivația curentatului Electro este penibilă, nu te apuci dracului să razi din temelie un oraș întreg doar că nu te bagă nimeni în seamă, că nici nu merita asta stimabilul Max, filmul parcă trage spre ceva woke, cum că fiecare este special în felul lui și merită atenție. Da, cum să nu.
Nici logică multă nu prea are, înțeleg puterea lui Electro de a suge curent de peste tot și de a se face una cu electricitatea, dar n-am să pricep de unde are abilitatea de a-și regenera la nivel molecular și hainele. Uite așa își făcea un nume, nu distrugând orașul, ci creând o casă de modă cu haine indestructibile care ar fi falimentat toți creatorii de modă.
Și având multe personaje, filmul suferă de aceeași boală ca Spider-Man 3, niciun nene rău nu-i ca lumea dezvoltat, tot filmele cu unul, dar bun, sunt mai eficiente în acest univers. Râca lor pentru Spider-Man apare așa din senin, iar motivația nu prea stă în picioare.
Dincolo de toate aceste tulburări narative, The amazing Spider-Man 2 este, totuși, un film distractiv, compensează scenariul banal cu o acțiune incitantă, care te ține în priză prin spectacolul vizual creat prin jocul cu puterea imensă a electricității. N-am prea priceput eu de ce se dărâmă clădiri când rămân fără curent, dar hei, măcar arată frumos pe ecranele 4K.
Singurul aspect la care fiecare film a devenit mai bun ca precedentele este, așa cum este de așteptat, cel tehnic. Aici efectele speciale arată cel mai bine, pe lângă confruntările pline de strălucire cu Electro, o altă sursă de adrenalină este zborul asistat al lui Spider-Man printre zgârie norii din New York, activitate redată cu un talent ieșit de comun. Ce noroc pe el că s-a născut în New York și nu într-un sătuc de la câmpie unde cel mai înalt punct de pe hartă este coceanul de porumb.
La actorie strălucește Emma Stone (The Croods) în rolul lui Gwen Stacy, ceilalți sunt lăsați de izbeliște de un scenariu care nu știe ce vrea de la viață, Peter pare bipolar, își tot schimbă comportamentul, ăia răi sunt vai de mama lor, iar mătușa May este din nou irosită, este plasată aici doar să recite niște replici de aducere aminte a unchiului Ben.
Pot aprecia filmul că a făcut o alegere îndrăzneață care însă, este dată cu capul de ciment de finalul care ne lasă cu ochii-n soare, promițându-ne o continuare, un sinistru al șaselea film care, însă, nu a mai văzut lumina zilei.
Astea fiind zise, cine nu este gata, în coarne l-am luat, termin și eu în ton cu promisiunea lui Sinister Six și îl curentez pe The amazing Spider-Man 2 cu 6 megawați.
(3 / 5)
Trailer:
