The banshees of Inisherin

The banshees of Inisherin Trio-ul care ne-a adus In Bruges, anume regizorul/scenarist Martin McDonagh și actorii Colin Farrell și Brendan Gleeson, a pus-o de-un The banshees of Inisherin.

 

🎬 The banshees of Inisherin – Premisă

Acțiunea este plasată în Irlanda, pe la 1923, pe o insulă separată de continent și, aș putea spune, de civilizație.

Acolo este ca la țară, mai cu vaca, mai cu cârciuma, mai cu calul, mai cu halba de bere.

Într-o zi, pe nepusă masă, lui Colm (Brendan Gleeson – The ballad of Buster Scruggs) i se pune pata că nu îi mai place de prietenul său de-o viață, Padraic (Colin Farrell – The Batman), și începe să-l evite.

Padraic nu se lasă așa ușor, părăsit ca la altar, și este hotărât să afle motivul rupturii

Iar asta declanșează o serie de evenimente pe care trebuie să le vezi pentru a le crede.

 

💭 The banshees of Inisherin – Comentariu

Mă așteptam de la Martin McDonagh să vină cu o secătură de film, că doar la asta se pricepe cel mai bine, dar The banshees of Inisherin parcă ia caimacul prin ariditatea scenariului.

Umorul din acest film este mai uscat ca o dună de nisip sahariană bătută de soare timp de un secol fără să vadă un strop de apă.

Premisa, la prima vedere, pare dintre cele mai banale și lipsite de interes. Și chiar așa și este.

Însă doar în aparență.

Pentru că odată ce am dat la o parte spuma de deasupra halbei narative, am descoperit mult tâlc care îți activează cu succes rotițele ruginite ale angrenajului cerebral.

Filmul impresionează prin limbajul ridicol de absurd, iar replicile sunt unele de-a dreptul literale, de parcă întreaga insuliță este populată de Draxi care nu cunosc semnificația cuvântului metaforă.

În probabil cel mai plictisitor loc de pe planetă unde efectiv nu ai nimic de făcut și în care dugheana părăginită unde berea neagră curge în valuri este epicentrul vieții sociale te-ai aștepta să dai de o plictiseală totală.

Dar drama acestor doi foști prieteni, unul vrea să fie lăsat în pace, iar celălalt caută să înțeleagă motivele schismei, aduce un suflu proaspăt care învigorează mica populație intrată, de altfel, într-o rutină inertă.

Nici măcar nu mă sinchisesc să vă zic în ce direcție o ia acest conflict spontan pentru că nu m-ați crede.

Asta deoarece umorul este mai negru, uite că nu vreau să scriu întunecat, decât berea pe care o consumă localnicii în cantități industriale.

Dacă este să arăt cu degetul spre ceva ce nu mi-a plăcut, atunci acel ceva este limbajul prea regionalist, tipic irlandez, cu multe cuvinte cu dublu înțeles.

The banshees of Inisherin

 

Spre exemplu, la un moment tot ziceau ceva de vâslit și chiar mă enervasem că nu văzusem nicio canoe și ăștia tot cu „rowing‟ în sus, „rowing‟ în jos. Asta până când m-am prins că este vorba de ceartă, nu de vâslit.

Dacă sunteți fanii acestui tip de umor, atunci veți găsi The banshees of Inisherin pe placul vostru.

Are câteva poante picate din neant, livrate cu atâta sobrietate, de ziceam că-s la un priveghi, iar din această surprindere subită au rezultat niște hohote poate prea zgomotoase raportate la calitatea glumelor.

Dar mimica actorilor, comportamentul flegmatic și sictirul generalizat sunt de așa natură încât imprimă un farmec aparte întregului dialog.

Dincolo de asta, The banshees of Inisherin este și foarte trist, aș spune chiar incredibil de melancolic, pentru că meditează pe tema efemerității existenței umane și pe ceea ce lăsăm în urmă după ce punem mâinile la piept.

Oare cine ne va mai pomeni numele după ce nu vom mai fi? Ce am făcut atât de important în viață pentru ca moștenirea noastră să meargă mai departe?

Deși plasat în 1923, este clar că filmul se referă și la contemporaneitatea digitală în care o bună bucată din viață ne-o petrecem online, bârfind și judecând pe alții, irosind momente temporale prețioase pe care nu le vom mai recupera.

Chiar voi asta faceți acum, citind ce scrie un neica nimeni despre un film.

 

🏆 The banshees of Inisherin – Verdict

Filmul reușește să combine foarte bine comedia britanică, al cărei coeficient de zeflemea iese prin acoperiș, cu drama filozofică existențialistă de-ți dă cu eroare la cerebel.

Interpretările actoricești sunt așa cum le așteptam, să fim serioși, vorbim despre 2 actori grandioși, n-or avea ei Oscaruri, dar au aprecierea noastră.

Numele zbanghii, animalele care joacă un rol important în film, evenimentele comico-tragice, vorba năstrușnică, locația izolată, sentimentul de spleen melancolic, toate astea fac din The banshees of Inisherin un film care merită urmărit.

Într-adevăr, este foarte liniștit în ceea ce privește aspectul acțiunii, însă asta nu înseamnă că nu are și secvențe mai greu de înghițit.

Ritmul molcom este compensat cu niște cadre pustii și liniștitoare, cu o natură stâncoasă, dar parcă menită să-ți adoarmă simțurile.

Povestea despre dualitatea antagonistă prietenie/singurătate cu siguranță va propti multe noduri în gâtul spectatorilor.

Uneori irațional, alteori frustrant, asta ca urmare a comportamentului bizar al personajelor, filmul nu deviază de la rețeta de succes a lui Martin McDonagh și, deși nu m-a convins să mă mut pe stânca aia claustrofobică, am să-i cumpăr 9 butelci cu lapte.

4.5 out of 5 stars (4,5 / 5)

Recenzie video:

Trailer:

IMDB

Rotten Tomatoes

About admin

Check Also

Good luck to you, Leo Grande

Good luck to you, Leo Grande

Good luck to you, Leo Grande este un film britanic realizat în perioada de pandemie. …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *