Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Dacă nu era o anumită invazie de artropode chelicerate, atunci The battle at Lake Changjin (Zhang jin hu) ar fi fost filmul anului 2021 în materie de încasări la boxoffice.
N-am rezistat tentației, că doar cum să ratez o chinezărie de peste 900 de milioane de dolari și în prima zi a anului 2022 am aruncat ochii pe el.
Pff, are 3 ore, că nah, este film de război, dar cu bateriile încărcate am atacat premisa care ne plasează în anul 1950 în timpul războiului coreean când Nordul și Sudul (ca serialul de pe vremuri) se înfoiau pe câmpul de luptă.
Chinezii au stat ei ce au stat pe tușă, nedorind să se bage-n zâzania asta, dar intervenția neavenită a americanilor i-a zgândărit serios, așa că se aruncă în mijlocul acțiunii cu puzderie de soldați din PVA (People`s Volunteer Army).
The battle at Lake Changjin se concentrează pe soarta a doi frați din neamul Wu, Qianli (Jing Wu – The wandering Earth) și Wanli (Jackson Yee), frați care se bagă în horă să joace de le sar pingelele, că afară se anunță ger de crapă până și bucile ursului polar.
Filmul cică ar fi cel mai scump din istoria cinematografiei chinezești, cu buget de Hollywood, 200 de milioane de dolari, și a fost comandat de partid. Deci este lesne de închipuit că propaganda este la ea acasă. Am mai zis-o și o repet, nu-i mare problemă asta, fiecare națiune are filme pline de propagandă în care ai săi soldați sunt eroii, restul sunt nemernici inamici, fie ei capitaliști sau comuniști. Că doar nu credeți că producțiile de la Hollywood ar fi niște îngeri obiectivi?
Dar The battle at Lake Changjin sare calul pentru că distorsionează realitatea pentru a transforma misiunea soldaților chinezi într-una eroică deși, la urma urmei, ăștia au dat mâna cu nord coreenii să îi ajute.
Este clar că din punct de vedere al impactului emoțional producția n-are niciun efect sensibilizator dacă nu ești chinez că doar nu te apucă lacrimogenia pentru unii care luptă cot la cot cu o nație care te condamnă la moarte că urmărești un serial de la dușmanii din Sud.
Am trecut peste șovinismul extrem pe care pelicula ni-l propune și mi-am zis că nu-s venit aici să învăț istorie din cărțile chinezești, ci să mă bucur de un film de război făcut ca la carte, mai ales că este și foarte scump.
Ei aș, de unde dracului bine făcut că efectele speciale (în mare parte) arată execrabil, de zici că-s cut-scene-uri din jocuri video. Jur că nu-mi dau seama unde s-au dus banii pentru că sigur nu pe CGI.
Filmul este impozant, nimic de zis, pe ecrane se desfășoară un război adevărat, haotic, monstruos de brutal, dar vizualul m-a deranjat cumplit de nici până la finalul celor 3 ore nu m-am putut obișnui cu galbenul de Furalizadon al exploziilor.
După o scurtă documentare, filmul dă senzația că este tare grăbit și nu a fost timp pentru finalizarea ultimelor retușuri pentru că fereastra dintre ultimul cadru tras și lansare este prea scurtă pentru o postproducție așa cum trebuie.
De aceea multe secvențe arată în mod clar un CGI pueril care m-a scos din atmosferă. Asta în ciuda acțiunii destrăbălate și violente umplută la refuz cu miliarde de explozii impresionante prin amploare și mai un maț deja plin colo, mai o fleică însângerată dincolo, aici filmul nu face rabat din a arăta grozăviile eviscerante pe care le întâlnești la război.
Regizorii (3) cred că sunt mari fani ai lui Michael Bay pentru că The battle at Lake Changjin pare Pearl Harbour-ul Chinei, același stil de filmare umplut cu slow-motion și cu explozii pline de steluțe de parcă eram pe timpul lui Ceușescu de Revelion cu artificii din astea:
Nu m-a deranjat deloc eroismul sacrificial dus la extrem de către soldații chinezi contra unui inamic capitalist, că fiecare își scrie propria istorie, dar m-a zgâriat rău de tot modul tehnic în care s-a prezentat la apel The battle at Lake Changjin, aveam așteptări mult mai mari din acest punct de vedere, mai ales că scenele de acțiune (hai să uităm că-i război și n-ar trebui să scriu asta) sunt distractive, incitante, glorioase prin grandoarea lor, doar că al meu creier nu s-a putut relaxa deloc la văzul gogomăniilor CGI oribile în multe momente, cum este aici.
Sunt tare dezamăgit, nici nu se compară cu Wolf warrior 2 (film pe care l-a detronat, culmea, tot cu Jing Wu în rol principal), film cu încasări un pic sub The battle at Lake Changjin, dar cu buget de doar 30 de milioane și care arată mult mai bine și are și o parte componentă emoțională care te face să rezonezi cu personajele. Aici îmi doream să crape toți, că erau de partea nord-coreenilor.
Amu` sper să nu dea partidul peste această recenzie, că am băgat-o pe mânecă, p-acolo cine zice de rău de film este băgat la zdup, dar pe lângă aberațiile istorice scoase din burtă ca intestinele de către grenade, The battle at Lake Changjin este un eșec și din punct de vedere vizual pentru că pare prea amatoricesc făcut astfel încât îi croiesc doar 5 haine căptușite.
(2,5 / 5)
Trailer:
