The bone collector

The bone collector este un film din 1999, adaptare a unui roman scris de autorul meu preferat în domeniul crime thriller, anume Jeffery Deaver. De regulă atunci când am consumat ambele opere, carte și film, pe locul 2 a ieșit mai mereu filmul. Oare așa este cazul și aici?

Dar să o iau agale cu căruciorul pe rampa poveștii, Denzel Washington este Lincoln Rhyme, un curcan mărgelat de legendă, al cărui buh i s-a dus în toate cele 4 zări ale lumii. Din nefericire pentru el, o grindă de metal a avut oftică pe el și l-a secerat în timpul unei misiuni, astfel încât Lincoln este paralizat la cat, având la dispoziție un deget, doi umeri și un creier, restul fiind mort. Ca atare, el se gândește la sinucidere asistată pentru că nu mai poate trăi așa.

Însă este scos din letargie de apariția unei crime misterioase, nu prin grosolănia ei, ci ca urmare a indiciilor pe care maleficul ucigaș le-a lăsat, parcă dorind să transmită un mesaj. Bine, letargia este împrăștiată și de apariția polițistului Amelia Donaghy (Angelina Jolie), o tânără novice într-ale meseriei, dar care îi atrage atenția lui Lincoln nu prin frumusețea ei, ci prin metronomia de care dă dovadă la locul crimei.

Așadar, pornește o cursă pentru capturarea criminalului în serie.

The bone collector este un film bazat în primul și în primul rând pe aspectul procedural al meseriei de criminalist, iar mare parte din acțiune se petrece în apartamentul lui Lincoln unde acesta încearcă să descifreze indiciile enigmatice găsite la locul fiecărei crime. Pentru că nu găsesc o comparație mai bună, Lincoln este un fel de Sherlock Holmes tetraplegic. Este posibil ca filmul să pară plictisitor axându-se pe tot felul de termeni științifici specifici acelui domeniu de activitate, dar eu mi-s mare fan al unor asemenea realizări, cel puțin în ceea ce privește cărțile.

Într-adevăr, nu se întâmplă cine știe zbenguiri spectaculoase pe partea de acțiune, când nu suntem în locuința lui Lincoln, regizorul ne lipește de Amelia în peripețiile sale prin toate cotloanele ramolite și infecte ale New York-ului pentru a salva potențialele victime sau a culege dovezi de la locul crimei.

Știu că mulți l-ar compara cu Se7en, apărut cu câțiva ani mai devreme, dar sunt două producții diferite, The bone collector nu este grotesc prin crime, chiar dacă sunt unele bizare prin modus operandi, nu te vor oripila ca un „What`s in the box‟, este mai cuminte din acest punct de vedere.

Scenariul, deși nu reușește să surprindă cu adevărat esența personajelor din carte, este destul de captivant, regizorul știe unde să poposească pentru câteva cadre suplimentare cu camera de filmat astfel încât să-ți insereze subliminal câteva idei cu privire la identitatea criminalului și este greu să te prinzi cine este făptuitorul dacă nu ai citit cartea.

Problema filmului este tocmai aceasta, nefiind o adaptare care să surprindă toate nuanțele subtile din carte, The bone collector pare destul de ridicol în multe puncte cheie, de la finalul care este lipsit de apoteoza dorită până la motivația criminalului care devine absurdă în momentul în care afli toată tărășenia, fără să dau alte detalii, pare că se complică singur de pomană. Dar în carte totul este îmbinat așa cum trebuie și senzația este că scenariul a sărit câteva capitole importante, lucru care a dăunat filmului.

Nu am înțeles de ce filmul a ținut neapărat să schimbe complet anumite personaje, nu m-a deranjat faptul că Lincoln este negru în film, n-are asta nicio importanță, dar au adus niște modificări majore altor personaje, până și numele de familie al Ameliei este schimbat. Poate că li s-a părut că numele din carte, Sachs, seamănă prea mult cu Sucks?

Oscarizații Denzel Wasginhton (The magnificent seven, The little things) și Angelina Jolie (Those who wish me dead, Maleficent: Mistress of evil) fac o treabă bună, mai ales Denzel, care a trebuit să joace doar din priviri, personajul său fiind țintuit la pat, și se vede că este un mare actor, chipul său transmițând o varietate imensă de emoții, stări și sentimente doar prin mișcarea ochilor, expresiile faciale și replicile acide sau complimentatoare.

Personajul Amelia nu este dezvoltat așa cum trebuie, în carte are o complexitate neguroasă pe care nu o vedem în film, se trece așa rapid peste niște traume din trecut, și asta nu prea mi-a plăcut, personajul are mai mult zvâc decât ceea ce vedem în The bone collector.

În concluzie, filmul mi s-a părut decent, dar inferior cărții, are o atmosferă lugubră, lipsită de multă speranță, de la starea generatoare de compasiune în care îl găsim pe Lincoln până la decorurile monotone, gri, jegoase, prăfuite, infecte pe care ni le prezintă camera de filmat, misterul este intrigant, crimele îți captează interesul, dar parcă îi lipsește ceva, personajele nu-s la fel de bine închegate ca în carte, iar scenariul nu este atât de ermetic pe cât anticipam. Oricum, se știe că atunci când vine vorba de filme adaptate după cărți deja citite, ele nu se ridică la nivelul așteptărilor, cel puțin în cazul meu, că eu când citesc o carte, creierul meu se transformă în regizor și în cap îmi rulează filmul pe care mi-l imaginez citind cartea. Și se știe că nu este regizor mai bun decât propriul creier, de aceea nu pot să dau cu laude maxime în The bone collector și v-am lăsat că mi-au sosit cele 8 taxiuri comandate.

4 out of 5 stars (4 / 5)

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

Meandre

După Oxygene, Franța iese la atac cu un alt film minimalist, Meandre, o producție realizată …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *