The Broadway melody

1928/1929

Era filmelor mute apunea și o nouă năzbâtie, pelicula vorbită, lua cu asalt cinematografele.

MGM lansa în 1929 The Broadway melody, un film nu doar vorbit, ci și cântat, considerat străbunicul genului musical, producție care a luat Oscar pentru cel mai bun film.

 

🎬 Premisă

Broadway era în vogă, considerat escapada perfectă pentru a uita de belele, tocmai de aceea lupta pentru a ajunge pe scenă cu un act artistic este colosală.

Eddie (Charles King) pare că o duce bine, este în grațiile boss-ului Zanfield, tocmai a compus o piesă fâșneață și notorietatea îi priește din plin. Cel puțin așa crede.

Șmecheraș din fire, încearcă să profite de statutul său de vedetă pentru a băga cu forța pe scenă un act interpretat de surorile Mahoney, Queenie (Anita Page) și Hank (Bessie Love), venite din Cârlionțata Nefrizată, de la țară, cum se spune pe la noi.

Cu cea din urmă Eddie are o frumoasă poveste de dragoste.

Mno, asta până când o revede pe Queenie, care a crescut bine de tot prin toate părțile, și lui Eddie i se topesc globii oculari și începe să aplaude cu limba salivând la nurii tinerei.

Nu-i foarte complicată povestea din The Broadway melody, un triunghi amoros care încearcă să-și facă loc pe Broadway.

 

💭 Comentariu

Pfiu, se aude din plin că filmele vorbite sunt abia la început deoarece The Broadway melody a înaintat în etate groaznic, cu greu distingi liniile de dialog, de cântece nu mai zic, că este o lălăială pițigăiată ce zgârie pe creier.

Iar actoria, una diferită de cea mută, este stingheră, să nu fiu mai răutăcios cu domnițele din fundal care se uită la cameră cu aceeași intensitate ca a unei căprioare prinse în offside în mijlocul drumului de farurile unui Jeep.

Când mai vezi și pe câte unul că începe să cânte la pian fără să atingă clapele, deja tabloul deprecierii tehnice este complet.

Însă nici nu pot și nici nu trebuie să pornesc drujba să feliez filmul din această cauză, că doar nu îți iei la bătaie puradelul când face primii pași că nu-i direct Usain Bolt, nu?

Are alte probleme filmul, care nu țin de incipienta tehnică a vorbirii la microfon, ci de povestea în sine și de realizarea artistică a actelor dansante.

Vorbit sau nu, filmul are o parte consistentă de dansuri slab coregrafiate, fără ceva aparte, care să atragă, plus că-s și prost executate, artistele aruncă din picioare într-un nesincron perfect ce duce spre ridicol.

Iar povestea de dragoste este banală, insipidă și deloc atractivă, nu vine cu nimic inovator, filmul fiind unul de luat în seamă doar pentru că a fost primul vorbit care a luat Oscar.

 

Pe atunci filmele vorbite încă erau o noutate, în fașă, și lumea dădea buluc la ele pentru că se auzeau, nu pentru că ar fi fost cine știe ce capodopere.

De fapt, MGM nici măcar nu a știut de unde să apuce filmul, pare la bază tot unul mut, pentru că tranziția dintre scene / locații este făcută tot prin cartoane cu scris pe ele.

Știu că este un pioner în cinematografie, care a pus piatra de temelie a producțiilor de tip musical, dar The Broadway melody este departe de a fi un film bun, nici nu se compară cu Wings care luase Oscar anul anterior, ăla da film, nene.

Ăsta de față este extrem de superficial și cam tălâmb, cu personaje care-și schimbă obiectul iubirii imediat cum pun ochii pe altă gagică mai apetisantă, cu muieri care se păruiesc din te miri ce, cu domnițe cărora le sclipesc ochii la partea materială, cu domni libidinoși care băloșesc erectil la vederea formelor curbate ale doamnelor și care cred că le pot cumpăra afecțiunea cu o mașină șic și un apartament luxos.

A încercat și ceva momente comice prin prezența unui cuplu ce mi-a adus aminte instantaneu de Stan și Bran (Laurel & Hardy), acolo pot spune că i-a reușit scenariului, pentru că am râs de câteva ori la năzbâtiile aburite de alcool ale unuia dintre personaje.

 

🏆 Verdict

Nu prea mai am ce să scriu la refrenul de final, poarte doar că The Broadway melody a apărut înaintea adoptării Codului Hayes care spunea ce este voie și ce nu este voie să apară într-un film, astfel sunt destule momente în care domnițele sunt prinse de cameră cu izmana-n vine (la propriu), ceva încă de neconceput pe atunci, Cod eliminat în 1968.

În rest, The Broadway melody nu mi s-a părut mare hit în topul meu, este de-o banalitate absolută, caraghios și superficial, asta fără să mă mai leg de perimarea lui tehnică.

Măcar trilurile umane de ar fi fost ceva mai acătării, dar nici alea nu-s mai răsărite, așa că nu pot să-i cânt mai mult de 5 melodii, și asta așa, doar pentru că-i un film emblematic și deschizător de drumuri.

Ca o mică acoladă, că tot am rătăcit pe IMDB, Charles King a avut o viață artistică scurtă, de doar 2 ani, 1928-1930, în care a jucat în filme, iar Anita Page a avut o traiectorie interesantă și ciudată, din 1936 până în 1961 a făcut pauză, apoi a jucat într-un film în 1961, apoi iar pauză până 1996, apărând apoi în 5 filme. Singura care a avut de lucru în mod constant a fost Bessie Love.

2.5 out of 5 stars (2,5 / 5)

Trailer:

IMDB

Rotten Tomatoes

About admin

Check Also

Cimarron

1930/1931 Cimarron este primul western câștigător de Oscar pentru cel mai bun film. Însă nu-i …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.