The bubble

Ziua și filmul la Netflix, parcă așa am senzația de la o vreme, acum am scos la tablă The bubble, un film regizat de Judd Apatow, o comedie-parodie-zeflemea despre Hollywood pe timp de Covid.

🎬 Premisă

Aparent pandemia de coronavirus 19 a devenit rapid sursă de inspirație pentru destule filme, iar The bubble nu face excepție.

Ideea producției se învârte în jurul unui al șaselea film dintr-o franciză de succes care are ghinionul să aibă programată filmarea fix când Covidul făcea ravagii în lume.

Așa că toată distribuția este plasată într-o așa numită bulă, o locație izolată la care au acces doar cei care au treabă cu filmul, deci teoretic o zonă sigură, lipsită de pericole.

Dar problemele nu întârzie să apară, de la defecțiuni pe platoul de filmare până la crăcănarea psihologică a actorilor care cedează mintal, nemaiputând suporta carantina lungă și izolarea de contactul uman cu care au fost obișnuiți.

Iar The bubble ne poartă pe parcursul celor două ore într-o călătorie cu iz de caterincă în care descoperim cu ce belele se confruntă privilegiații actori de la Hollywood care au impresia că orice flatulație le trece prin cap despre orice subiect merită laude în tot ceea ce înseamnă social-media.

💭 Comentariu

Nici nu apuc să termin repetiția de dinainte de startul comentariului, că o dau direct de gard, să-mi sparg bula-n capul filmului, că tare absurd și lipsit de haz mai este.

Scenariul este de-o stupizenie demnă de laude căpșunare sub formă de premii rușinoase, iar amuzamentul este unul incredibil de sec, ca o baie cu nisip fierbinte și, personal, n-am râs deloc la așa-zisele glume livrate de film. Serios acum, am și eu anumite pretenții de la mine, nu mai merge să mă hlizesc ca porcu-n Afganistan la poante în care de bază sunt borâturile și copulațiile.

Este clar că The bubble face mișto de infatuarea excesivă care se plimbă nestingherită printre ego-urile grandomane ale actorilor/producătorilor/regizorilor de la Hollywood, dar scenariul nu vine cu ceva proaspăt, fâșneț și interesant încât să merite cu adevărat cele două ore de belit banana cărnoasă la film.

Atacă niște subiecte ce mustesc a potențial de preamărire, dar tactica aleasă este una beteagă pentru că nu face decât să ridiculizeze până la Dumnezeu cutumele toxice de la Hollywood, dar nici într-un stil prea acid, să dai din cap a aprobare, însă nici prea comic, să te tăvălești de râs ca un descreierat.

Scânteia de excelență există, doar că nu-i nimeni atât de inteligent încât să o transforme într-o vâlvătaie fierbinte.

Dar hai să nu gripez de tot filmul pentru că The bubble are, când și când, la intervale destul de rare, niște zvâcniri comice care vin, culmea, din partea unor personaje secundare.

Distribuția principală este una doldora de nume unul și unul, de la Karen Gillan (Jumanji: The next level) la David Duchovny, de la Keegan-Michael Key (The Predator) la Pedro Pascal (The Great Wall), de la Leslie Mann (The Croods: A new age)  la Kate McKinnon (Bombshell), plus o grămadă de cameo-uri celebre.

Din acest punct de vedere, The bubble este un deliciu actoricesc pentru că te răsfață rapid cu apariții surpriză și am stat cu ochii lipiți de ecran în încercarea de a depista vreun nume mare care să răsară pe nepusă masă în scenă.

Ceea ce mai ridică The bubble din butoiul cu muci băloși cinematografici este finalul în care lucrurile o iau razna complet, dar care și funcționează ca o satiră ce se autoparodiază, luând în bâză filmele clișeice, asta în timp ce The bubble este un film clișeu și știe asta, dându-se singur cu capul de pereți.

Nu încearcă să iasă din tipare, și tocmai de asta face caterincă, dovedind încă odată cât de ipocrit este Hollywood-ul, știe ce este în neregulă cu el, chiar trâmbițează că a luat la cunoștință, dar nu face nimic pentru a se îndrepta.

🏆 Verdict

The bubble persiflează la greu tot ce ține de Hollywood, dar și de isteria cauzată de pandemie care a dus uneori la măsuri excesive, dar nu găsește cele mai potrivite unelte pentru a clădi un film bun.

Cele mai multe gaguri sunt reduse la cel mai mic numitor comun, dând dovadă de o crasă lipsă de inteligență-n scenariu, poate tocmai asta a și fost ideea, special fiind conceput așa, să arate că în timp ce ia-n zeflemea tot ce este rău în cetatea filmului, The bubble contribuie la perpetuarea tuturor acestor bube.

Aș vrea să zic că este mai profund decât pare la prima vedere, dar nu-i decât o variantă cu vreo 3-4 trepte mai jos decât Don`t look up.

M-a făcut însă fericit că sunt deținătorul a fix 0 (zero barat) conturi de TikTok și pentru asta creierul îmi mulțumește pentru că țin la sinapsele lui.

Cu toate fericirea prezentată mai sus, The bubble nu m-a convins deloc și închei filmările după doar 5 duble trase.

2.5 out of 5 stars (2,5 / 5)

Recenzie video:

Trailer:

IMDB

Rotten Tomatoes

About admin

Check Also

The unbearable weight of massive talent

The unbearable weight of massive talent, ce titlu talentat și greu de pronunțat, este un …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.