Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Tot așteptam ca prostul să apară în cinematografe și la noi The covenant al lui Guy Ritchie.
Când colo, filmul deja a ieșit în variantă digitală, așa că l-am închiriat de pe Amazon.
🎬 The covenant – Premisă
Filmul este pe bază de război, dar nu unul fictiv, ci ăla din Afganistan pornit, chipurile, să-l bubuie pe bin Laden.
Suntem înrolați într-o trupă condusă de Kinley (Jake Gyllenhaal – Nightcrawler) care are rolul de a depista locurile în care talibanii fabrică IED sub orice formă, de la centuri sinucigașe la prezervative pline cu explozibil.
Cum americanii nu parlamentează pe limbile pashto sau dari (nu știu care din ele este vorbită în film) au nevoie de translatori.
Iar lui Kinley îi este atribuit Ahmed (Dar Salim – Svart krabba), un afgan ce duduie de educație și cultură, dar este și cam nărăvaș, că-i permite tupeul.
Relația dintre Kinley și Ahmed este una tensionată, că nu se cunosc și nici n-au încredere unul în celălalt, dar trebuie să facă să se înțeleagă cumva.
💭 The covenant – Comentariu 🍿
Dacă încă nu vi s-a aplecat de asemenea producții patriotice ce vin din țara lu` Unchiu` Sam cel invadator, atunci poate aveți chef să aruncați un ochi pe acest film.
La prima vedere, pare ceva clasic, plin de clișee propagandistice, însă știți și voi ce fac aparențele.
The covenant este mai mult de atât.
Deși la bază războiul este cel care ne fură ochii (și viețile celor implicați direct), povestea este una profund umană.
Și cum este bazată pe fapte reale, asta îi crește impactul emoțional.
Nu aș putea spune că este neapărat un film de acțiune, chiar dacă avem parte și de asemenea secvențe care nu ies cu nimic în evidență.
Ba unele dintre ele sunt destul de îndoielnic încropite, mai ales când este folosit foc fals, nearătând la nivel vizual că a beneficiat de un buget de 55 de milioane de dolari.
Mai degrabă este un film despre ceea ce înseamnă să fii cu adevărat un om de cuvânt, despre ceea ce reprezintă o promisiune și, implicit, despre ceea ce umanitatea a uitat să aibă: o coloană vertebrală.
La figurat, nu la propriu.
Componenta umană este cea care scoate filmul din anonimat pentru că în ceea ce privește bucata dedicată scenelor de război, nu pot spune că mi-a sărit muștarul de impresionat ce am fost.
Bine, m-ați prins cu acte false, secvența de final, chiar dacă previzibilă până în ultima secundă, este extrem de incitantă și plină de tensiune.
În rest însă filmul trage tare, din toate direcțiile, pe evoluția relației dintre cele două personaje care, deși vin din două lumi diametral opuse, par a împărtăși aceleași valori morale.
Am fost de-a dreptul captivat de acest aspect ce a adus o briză de imprevizibil pentru că nu știam ce hram poartă Ahmed.
Oare chiar este un interpret chitit să-și facă treaba?
Sau cumva vreun taliban deghizat care abia așteaptă să dea cu bomba pe la nas invadatorilor?
Chit că dau un mic spoiler, dar informația este prezentă și în scurta prezentare de pe IMDB, filmul este unul de supraviețuire în condiții dușmănoase.
Iar ostilitatea vine din toate părțile, și de la natura aridă care te vrea cât mai repede îngrășământ fertil, cât și de la teroriștii care abia așteaptă să joace coarda cu intestinele tale.
Acum vin și cârcotelile de rigoare, că nu se poate doar cu laude.
Nu le am cu milităria, dar zic că încă o mai bunghesc un pic pe logică, astfel încât m-au sâcâit câteva decizii nelalocul lor.
Una ar fi că tu, soldat american, nu mergi în fața unui afgan pe care nu îl cunoști, chit că îți este repartizat drept aliat.
Mai ales când are și o armă în mână. Dacă este, totuși, un cal troian? Nu ți-o furi imediat în spate?
Și a doua ar fi că dacă sunteți doi urmăriți de o hoardă de inamici, nu vă culcați dracului amândoi simultan, faceți și voi cu rândul de pază, că altfel aveți șanse mari să vă treziți (de fapt, să nu vă mai treziți) cu beregata secționată.
🏆 The covenant – Verdict 👍 sau 👎?
Nu știu câtă vrăjeală înflorită a fost băgată în scenariu comparativ cu povestea reală, dar n-are a face, oricum știm că filmele sunt fictive și că nu trebuie luate ca atare.
Nu mi s-a părut că ar fi plin de propagandă pupincuristă, ba din contră.
USA nu este ridicată în slăvi prea mult, deoarece sunt destule momente în care este scoasă în evidență birocrația stufoasă și ineficientă care tergiversează acțiuni ce pot salva viața unor oameni.
Apreciez la The covenant că mi-a oferit două filme într-unul.
Avem și partea de război despre care am zis că nu-i foarte memorabilă, dar recuperează la greu cu jumătatea secundă care scoate arsenalul greu la înaintare și devine altceva.
Război dur și violent, pe de o parte, și un „survival movie‟, pe de altă parte, așa pot rezuma filmul.
Are un mesaj incredibil de puternic cu privire la onoare, integritate și ceea ce înseamnă să fii om.
Este și o metaforă dură destul de evidentă cu privire la ce se întâmplă în lume, deoarece cele două personaje nu sunt unele oarecare, pot fi asemuite celor două țări, USA și Afganistan.
Și deja știm ce s-a petrecut acolo.
În final, The covenant s-a dovedit a fi o experiență intensă care nu se bazează neapărat pe război, ci pe relațiile umane, așa că dacă aș avea putere i-aș aproba, cu mult drag, 8 vize.
(4 / 5)
