Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
The Croods: A new age continuă aventura preistorică a neamului, turmei, familiei, oamenilor de peșteră, spuneți-i cum vreți, Croods care, alături de Guy, tinerelul care-i face ochi dulci fetei adolescente a familiei, sunt în căutarea unui tărâm mai sigur pentru a-l numi casă, tot visează la acel Tomorrow din fantezia lui Guy.
Așa că Grug (Nicolas Cage – Spider-Man: Into the Spider-verse, Con Air, Face/Off), Ugga (Catherine Keener – Get out, Sicario: Day of the soldado, The incredibles 2), Eep (Emma Stone – Zombieland: Double tap, The favourite, La La Land), Guy (Ryan Reynolds – Deadpool, Life, The hitman`s bodyguard), Gran (Cloris Leachman – The last picture show), alături de mai micii Thunk și Sandy, străbat distanțe uriașe și pline de pericole pentru a ajunge undeva departe. Au rezistat ei unui cataclism global în primul The Croods, așa că nu se tem de câteva animale fioroase.
Filmul pornește cu adevărat când ajung într-o locație mirifică, patronată de o altă familie preistorică numită, deloc subtil, Betterman.
Phil (Peter Dinklage – Infinity war, Pixels) și Hope (Leslie Mann – Welcome to Marwen, Blockers, Vacation) au reușit să transforme o bucată de deșert arid într-o oază de verdeață și fericire, un paradis pe Pământ, adică fix ceea ce Croods căutau de atâta amar de timp.
Dar conflictele răsar imediat la orizont, încă din startul filmului, pentru că avem parte de o confruntare între ideologii diferite, dar și un război pentru inima lui Guy pentru că în peisaj apare o rivală pentru Eep.
Primul The Croods a fost pentru mine o animație de nota 10, amuzantă din cale afară și revigorantă ca un bloc de gheață pe timp de vară toridă, așa că aveam mari așteptări să văd ce le-a mai copt mintea scenariștilor în acest sequel apărut la după 7 ani distanță.
Mda, m-am fâsâit rapid când am prins ideea din spatele întregii povești și cu ce mă va bombarda filmul timp de 90 de minute.
Da, The Croods: A new age este mai grandios ca vizual, animația este ireproșabilă, locațiile prezentate sunt atât de colorate încât curcubeul pare fad, peisajele arată mirobolant, sunt foarte diverse, animalele imaginate sunt originale, aventurile prin care trec cele două familii sunt trăsnite și pline de adrenalină, totul este conceput în așa fel încât să fie o desfătare orgasmică pentru ochi și aceste aspecte pozitive nu pot să le bag sub preș și să mă prefac că nu le văd.
Dar, că aici vine marele dar. De fapt, sunt mai multe daruri, însă nu din cele bune.
În primul rând, The Croods: A new age se axează prea mult pe iubirea adolescentină dintre Eep și Guy, atât de mult încât simțeam cum îmi dă târcoale diabetul. Dulcegării, siropoșenii, fluturași, inimioare, pff, tot tacâmul care a dus la generarea unei povestioare de amor grețoasă, că până la urmă câtă iubire tinerească să mai înghit?
În al doilea rând, olelei muică, vorba poetului, s-au scremut scenariștii să îngrămădească atât de multe referințe din cultura actuală încât au transformat animația într-o parodie grotescă. Știu că nu ar trebui să caut logică sau realism într-un desen animat, nici The Croods nu a debordat de realism, dar aici totul este dus la un nivel inimaginabil de neverosimil. Preistoricul colcăie, la propriu, de modernism. Am râs la unele trimiteri spre aspecte moderne în The Croods pentru că au fost sporadice și cu bun gust, dar aici totul era modern, aveam lifturi, pensiuni, televizoare, tablete, saună, ce să mai, o societate modernă construită cu logistica de atunci.
Și astea-s încă probleme micuțe pe lângă ce vine.
În al treilea rând, să-mi crape caria între plombe, nici aici nu scap de rahatul ăsta de SJW, #metoo, #girlpower, bărbații-s porci? M-a bătut la cap cu zidul vieții, trimitere directă la zidul lui Trump, de mi-a sărit tencuiala din bolțari. Și da, am înțeles, chiar dacă ești murdar, nespălat, cam înapoiat (Croods – imigranții), meriți un loc la masa celor educați, civilizați (Bettermans – americanii) pentru că ai o inimă mare și iubești din tot sufletul. Și da, zidul nu este bun, că este obstacol pus în fața liberei circulații, în fața unei societăți cosmopolite, etc, dar trebuia să băgați asta într-o amărâtă de animație care ar trebui să aducă bucurie în sufletele celor care o urmăresc și nu să fie o demagogie enervantă ce aduce ca o predică învinovățitoare?
Ah, și capii familiilor sunt niște bolborositori idioți, căzând în sarcina femeilor să facă o trupă de atac care să-i salveze, Grug fiind transformat din sălbaticul neînfricat, care se lua la trântă cu orice amenințare pentru a-și proteja clanul, din The Croods, într-un retard bălos care este luat în bâză de niște maimuțe și care are nevoie de femei să fie salvat în The Croods: A new age. Fuck off.
Măcar animațiile să fie lăsate în pace de molima asta care cuprinde cinematografia americană.
Deci, The Croods: A new age este foarte colorat, foarte agitat, foarte zvăpăiat pentru a atrage atenția celor mici. Iar pentru cei mari are mesaje contemporane: bărbatul (alb dacă se poate) este idiot, femeia rules, zidul nu-i bun, diferit nu înseamnă neapărat rău, știți voi, agenda recentă care ne este băgată pe gât cu forța din toate direcțiile.
Ce dezamăgire cruntă a fost The Croods: A new age, de la aventura delicioasă din prima parte s-a transformat într-o liturghie păcătoasă în sequel, astfel încât nu mă îndur să irosesc mai mult de 5 banane pentru acest film.
(2,5 / 5)
