Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
The dry vine din Australia și îl are în prim-plan pe Eric Bana. Dacă la Hollywood a fost pauză de filmat, actorul s-a cărăbănit pe plaiuri natale, unde oamenii sunt mai conștiincioși civic și s-a lăsat tras în poză în acest film.
Filmul nu are multă compasiune pentru sensibilitățile noastre, că ne bagă direct într-o înmormântare, nu știm cine și de ce, dar știm că jalea este la cote înalte.
Eric Bana este Aaron, un copoi de la oraș care este nevoit să se întoarcă în locația de baștină, o comunitate mică și prăfuită, uitată de lume, pentru a participa la pomana unui prieten din copilărie care și-a mătrășit întreaga familie, apoi a făcut o felație cu final fericit unei țevi de shotgun.
Întreaga poliție, adică un mameluc pricăjit, a închis cazul considerându-l o crimă urmată de sinucidere dar Aaron, fiind mai versat în meserie, simte că parcă ar fi ceva necurat la mijloc, că și-a băgat coada diavolul tasmanian.
Întâmpinat cu ostilitate de fauna locală, Aaron începe să investigheze pe cont propriu acest caz, dar lucrurile se complică în momentul în care o moarte a unei adolescente petrecută cu ceva zeci de ani în urmă se intersectează cu cazul contemporan.
Setat pe fundalul unei secete extraordinare, The dry nu se dezice de numele său și pe partea de acțiune este arid de ți se usucă gâtul.
Scenariul, adaptat după o carte, are o lentoare în desfășurarea acțiunii de funcționează ca un somnifer naturist, fără prescripție medicală, în prima lui parte.
Aici de bază este drama, atât cea curentă, crimele zguduie micuța comunitate în care toată lumea știe ce face noaptea vecinul în pat chiar și când vecinul nu este acasă, cât și păcatele trecutului care aduc la suprafață evenimente traumatizante de mult îngropate, dar care răsar odată cu decesul lui Luke și apariția lui Aaron.
Partea secundă ridică praful pe drumurile neasfaltate ale poveștii pentru că investigația devine tot mai interesantă, mai cutremurătoare și mai surprinzătoare, astfel încât pleoapele au devenit subit rigide și atenția oculară mi-a fost bulbucată iremediabil și m-am concentrat intens până la finalul filmului.
Nu preconizam să fie cu atât de multe răsturnări, dar iată că The dry abundă în dezvăluiri incendiare menite să pună pe jar întreaga comunitate izolată în mijlocul deșertului australian.
Pic cu pic (ceea ce nu este cazul cu ploaia în film), amănunte despre ambele cazuri ies la iveală și începem să ne dăm seama de grozăviile petrecute pe acolo. Te-ai fi așteptat ca pe acolo oamenii să rupă halbele cu bere și cărțile cu rugăciuni, nicidecum să se dedea la fapte reprobabile.
Atmosfera devine tot mai tensionată și filmul mi s-a părut chiar imprevizibil, nu am reușit să deslușesc ambele cazuri prezentate în The dry, producție care m-a deshidratat cerebral, dându-mi cu ciulini în ochi și lăsându-mă pe uscat până spre final.
Chiar dacă vă plictisește la început, aveți răbdare cu el, povestea se dezvoltă elegant și devine tot mai întortocheată pe măsură ce detectivul din Aaron trece la treabă și dezgroapă secrete murdare.
Își câștigă cu vârf și îndesat titulatura de secătură, n-am văzut o picătură de apă în tot filmul, în afară de cea din paharele cu băutură, iar arșița care pârjolește întregul peisaj parcă îți arde și ție sufletul.
Imaginea este superbă, ne prezintă niște peisaje vaste, foarte întinse, care captează la perfecție frumusețea sălbatică a unei părți din Australia, cea deșertică, lipsită de vegetație luxuriantă, care parcă te seacă de vlagă când te uiți la ea cât de golașă și uscată este.
Mi-a plăcut interpretarea lui Eric Bana (The finest hours, King Arthur: Legend of the sword), un personaj calculat, oarecum arogant, venind de la „capitală‟ în țărâna obștească, cu un calm (aproape) desăvârșit în ciuda porcăriilor pe care le înghite de la oamenii simpli de la țară care n-au cine știe ce educație.
The dry este un film molcom, cu un subiect cutremurător, care dă un feeling de western contemporan plasat la antipozi, ce se urnește greu, dar apoi calcă totul în picioare prin dezvăluiri neașteptate, producție ce mie, per ansamblu, mi-a plăcut, chiar dacă pe la început jucam șeptică și macao cu Moș Ene, de aceea mă bucur să trimit pe capul lui The dry 8 ploi torențiale.
(4 / 5)
