The Flash

The FlashPentru un asemenea film, cu siguranță The Flash nu s-a grăbit deloc și după grămezi de amânări și probleme juridice cu actorul principal, iată că a ieșit pe marile ecrane.

Pe locuri, fiți gata… deja ați furat startul?

 

🎬  The Flash – Premisă

Pare-se că acțiunea din film se petrece după evenimentele din producțiile anterioare, doar că Flash a rămas cam același pămpălău împiedicat și stânjenit în interacțiunile sale cu cei din jur.

Încă jelește după mă-sa moartă din cauza unei cutii de bulion, așa că lui Barry (Ezra Miller – Fantastic beasts and where to find them) i se înfiripă o idee năstrușnică în căpșor.

Să fugă atât de repede încât să depășească viteza luminii și să se întoarcă în trecut.

Însă ghinion, acțiunile lui schimbă firul temporal și acum se trezește într-un nou univers.

Aici Barry este clonat, Batman nu mai este cel pe care-l știm, iar Zod (Michael Shannon – Man of steel) vrea să-i facă pe toți zob că el nu mai este mort.

Așa că toți pornesc într-o misiune de a afla dacă Superman trăiește.

 

💭 The Flash – Comentariu 🍿

Povestea seamănă, că de acolo se și inspiră, cu The Flashpoint paradox pe care abia l-am văzut

Și nu cred că am făcut bine pentru că mi-am edificat în cap niște așteptări destul de nerealiste.

Bine, eram conștient că era imposibil să fie transpus pe ecran într-un live action firul narativ din animație exact așa cum este redat acolo, dar măcar să se apropie de el.

Mai trebuie să menționez că speram să rămân paralizat de plăcere după ce am citit reacțiile la adresa filmului în urma proiecției acestuia în cadrul Cinema Con 2023.

Unele dintre ele îi aduceau niște laude monumentale, fiind numit chiar printre cele mai bune filme cu supereroi făcute vreodată.

Din păcate, pentru mine, The Flash este departe de a fi un film care să merite atâtea elogii.

Prima jumătate este una aproape execrabilă din mai multe puncte de vedere.

În primul rând, se lungește foarte mult introducerea, până ajunge Barry să bage viteză înapoi în timp deja răbdarea mea suferise o prăjire nervoasă.

În al doilea rând, wow, una din secvențele incipiente de acțiune arată dezastruos la nivel vizual. Este atât de groaznică încât am crezut că sunt victima unei glume proaste.

CGI-ul nu că este pardaf, dar îl face pe ăla folosit în realizarea copilului digital din American sniper să pară demn de Oscar. Și cu asta cred că am spus tot.

The Flash

 

În al treilea rând, m-a exasperat interacțiunea dusă aproape la nivel de parodie dintre Barry copt la minte și Barry infantil în tărtăcuță.

Destule glume reprezintă o logoree iritantă pentru că nu au niciun haz și sunt pe post de replici de umplutură.

Și în al patrulea rând, și cred că termin cu vitriolul aruncat în fața filmului, în actul final iar sunt probleme cu efectele speciale.

Nu că arată nasol, dar sunt atât de multe și ecranul este inundat până la saturație cu o groază de elemente de multiple culori, de nu mai înțelegi nimic din ce vezi din cauza haosului de nedescris.

Mă simțeam ca-n luna iunie când vedeam peste tot curcubeul atârnat de orice cont de Social Media.

Dar filmul are și calități izbăvitoare.

Și aici de bază este elementul nostalgic pe care marșează destul de mult.

Deși este un tertip leneș, folosit când n-ai inspirație, aici a avut efectul scontat din punctul meu de vedere, fiind destul de bine implementat.

De câteva ori mi s-a zbârlit pielea pe mine ca puiul într-o fermă KFC când vine momentul să intre sub cuțit pentru că sunt câteva cameo-uri care m-au luat prin surprindere.

Asta chiar dacă în urma infinitelor speculații au fost aduse în discuții multiple personaje, tot au reușit să-mi trezească amintiri plăcute.

De asemenea, aspectul emoționant are picioarele bine înfipte în scenariu și a reușit să stoarcă bine norișorii de sub pleoape care astfel au slobozit niște picături apoase pe obraji.

În ceea ce privește calitatea poveștii, este și nu este acolo.

Impactul schimbării universului își face simțită prezența pentru că se modifică substanțial cam tot ce știam despre DCEU care oricum își horcăie ultimele răsuflări.

Și asta a adus un val de inedit pentru că lipsesc anumite personaje arhicunoscute și apar altele noi (sau vechi) care duc la o reîmprospătare a interesului care stagnase de cam multișor.

În același timp însă, și nu este o critică adusă filmului, ci o precizare personală, nu se ridică la nivelul cutezanței din animația pomenită la început.

Acolo da, este o schimbare cu adevărat drastică și am rămas în șpagat mintal la cât de bulversantă și incitantă a fost modificarea.

Acțiunea nu pot spune că este una de pomenit nepoților, aceeași aglomerare de efecte speciale, îngrămădeală ce are ca rezultat distrugeri digitale care mai arătoase, care mai plăpânde la nivel artistic.

Deja aici s-a instalat de ceva vreme banalitatea, oricât de mult îmi plac exploziile spectaculoase și clădirile dărâmate, cât să mai fiu și eu uimit de ele?

Și este greu de crezut că mai poate veni vreun film de acest gen cu ceva proaspăt care să se ridice deasupra acelorași clișee cinetice care predomină de ani buni.

Mai ales când ele sunt captive în cușca infantilului PG-13 și nu pot trece peste un anumit prag de violență fizică sau verbală.

Nu-i nici pe departe atât de dramatic, morbid sau sinistru ca The Flashpoint paradox care reprezintă o mult mai bună punere în scenă a acestei premise.

The Flash

 

Știu că am trecut la bile negre umorul, dar trebuie să-l menționez și la aspecte pozitive.

N-o fi fost el unul 100% fericit, dar au existat și sclipiri amuzante care mi-au întărit musculatura bucală.

Apar din senin fel și fel de replici neașteptate care m-au prins cu nădragii inflamabili în vine și am râs spontan, fără să mă pot controla.

Când vine vorba de actorie, este evident că maestrul de ceremonii este nimeni altul decât Michael Keaton (The trial of the Chicago 7) care are talent cât toți ceilalți parteneri de joacă la un loc din toate universurile.

Chiar de ar fi vorbit singur la pereți, fără cei doi Barry prin preajmă, și tot ar fi fost niște dialoguri interesante pentru că omul zbârnâie pe meseria lui.

Sau poate sunt eu prea nostalgic ducându-mă cu gândul la primul său Batman.

Cât despre Ezra Miller, n-o să comentez pe seama tâmpeniilor pe care le-a făcut în viața reală, că nu despre asta este vorba, mă voi rezuma la prestația lui din film.

Una care este destul de potentă, mai ales că interpretează simultan două roluri diferite care s-au completat reciproc și se vede că nu mai este virgin în această meserie.

Un ultim element de care mă voi lega și apoi eliberez ringul este coloana sonoră, una care mi-a plăcut nesperat de mult.

Are câteva triluri cunoscute care au generat reacții pavloviene de bucurie și plăcere.

 

🏆 The Flash – Verdict 👍 sau 👎?

La fel ca dublul personaj Barry, filmul mi-a generat două seturi de sentimente contrastante.

La început fierbeam de draci pentru că povestea stagna, deși aveam un vitezoman în scenă, iar acțiunea este un dezastru vizual.

Ulterior, când premisa își intră în drepturi, deși o face destul de târziu, The Flash a reușit să mă mai îmbuneze, ba chiar m-a făcut să-i iert anumite împiedicări narative.

Că uneori a făcut-o natural, prin progresia poveștii, că alteori a acționat mișelește, apelând la metode de emoționare care nu dau greș, nu mai contează.

Ideea este că partea secundă reprezintă izbăvirea filmului, mai ales când vine vorba de străfulgerarea sufletului cu tot felul de săgeți nostalgice.

Sunt destule apariții de genul „clipește și o să le ratezi‟, n-o să le zic pe șleau, deși cumva le-am dezvăluit în comentariu, dar așa, subtil, cât să nu vă prindeți (sper) decât după ce vedeți filmul.

Verdictul a pornit de foarte de jos odată cu începutul filmului, dar pe măsură ce se apropia de final The Flash m-a convins că este cazul să apelez la 7 resetări de univers.

Și probabil că sunt un pic indulgent.

Oricum, și asta nu are treabă cu filmul, o să îl mai văd odată pentru că nu m-am putut concentra așa cum trebuie din cauza unei părți a audienței de toată jena.

În fața mea era vreo trei tute venite cu un puradel care a urlat tot timpul în timp ce ele își trăgeau botul de rață botoxat în selfie-uri de atras abonați de Onlyfans.

Iar în spatele meu era un întreg șeptel cu ceafă lată care se credea la vreo nuntă deoarece bovinele urlau din toți rărunchii povestind ceea ce vedeau pe ecran.

Educație ioc, cei șapte ani de acasă din părți, nesimțire cât cuprinde, comportament de mahalagii împuțiți, ce să mai, o adunătură pestriță de cocalari și pițipoance fără creier.

Băi frate, jur că nu înțeleg, de ce dracului mai vii la film dacă nu te interesează și stai și discuți în timpul proiecției despre cantitatea de păr pubian extrasă după prestarea unei munci orale?

 3.5 out of 5 stars (3,5 / 5)

Recenzie YouTube:

Trailer:

IMDB

Rotten Tomatoes

About admin

Check Also

Crouching tiger hidden dragon Sword of destiny

Crouching tiger, hidden dragon: Sword of destiny

După 16 ani de la original, pe fir s-a băgat Netflix și așa a apărut …

2 comments

  1. Măi vino la Cinema Mon Amour Piatra Neamț pentru a avea parte de o atmosferă cât mai plăcută la film :)) Serios vorbind,dacă vii în cursul săptămânii,nu prea prinzi oameni în sala de cinema,că majoritatea se duc la Cinema City.

    • Pana la Piatra Neamt? E departe nene, departe. Ma mai duc la Ploiesti pentru filme mai de nisa, acolo zici ca inchiriez sala pentru mine, mai ales la mijloc de saptamana, sunt singur, ma si injura oamenii aia pe acolo ca daca nu eram eu, nu mai consumau curect cu proiectia filmului. Asa, daca e un prost platitor de bilet trebuie sa ruleze filmul.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *