The girl on the train

The girl on the train

2 out of 5 stars (2 / 5)

The girl on the train este adaptarea unui roman scris de Paula Hawkins, roman care cică ar fi şocat lumea. La cum este filmul, probabil este doar mâncătorie de căcat, pardon, strategie de marketing, că de şocat o fi şocat doar dacă ai fi citit cartea pe scaunul electric.

Să vedem ce e cu fătuca asta din tren.

Păi coana Rachel o arde zilnic cu naveta spre slujba ei, ca tot omul, şi pentru a salva niscai caşcaval cu combustibilul, că banii sunt puţini şi au altă destinaţie mult mai importantă pentru ea, merge cu trenul, aşa că încă de la început ne spune că de plictiseală începe să belească ochii pe geam şi să caşte gura la casele care-i trec prin faţa ochilor şi să inventeze fel şi fel de poveşti despre oamenii pe care îi vede zilnic pe fugă, în cele câteva secunde cât îi are în raza vizuală.

Nu ne trebuie mult timp să ne dăm seama că Rachel are nevoie de niscai reparaţii pe la mansardă, nu pare a avea toate ţiglele pe casă şi nici nu e de mirare, aflăm că viaţa ei este destul de nasoală, a suferit un divorţ şi pentru a trece peste acest şoc s-a oferit voluntară la îmbunătăţirea planetei, contribuind intens la salvarea apei şi întrajutorarea care duc lipsă de lichidul minune prin renunţarea la apă şi hidratarea din greu cu alcool.

Încetul cu încetul povestea începe să se ramifice şi să alerge printre linii temporale, mutându-se de la timpul prezent la timpul trecut destul de des, durează un pic până îţi dai seama cine sunt personajele principale şi afli că Rachel nu îşi imaginează poveşti cu oameni necunoscuţi, ci cei pe care îi vede din tren sunt persoane din viaţa ei trecută, de dinainte de divorţ.

La un moment dat, blondina Megan, cea pe care o vede zilnic, se mozoleşte pe terasa casei sale cu un bărbat care nu e soţul ei, Rachel vede asta, se impacienteazăm iar a doua zi Megan dispare ca Elodia în pădure.

Abia de acum începe filmul, asta după mult timp, când până şi căscatul a adormit în cerul gurii. Ce s-a întâmplat cu Megan? A fost răpită, a dispărut cu amantul, a fost omorâtă? Practic, intriga din Gone girl.

Nu ştiu care a fost povestea din carte de se spune că a băgat curent în lume, dar filmul a fost extrem de previzibil, mi-am dat seama de şmecherie înainte să dispară Megan, dacă prin final şi dezvăluirea aşa-zis şocantă a vrut The girl on the train să mă dea pe spate, a ratat lamentabil.

Desigur, pe parcursul filmului îţi tot pui fel şi fel de întrebări, oare totul are loc în imaginaţia bogată şi în stare de ebrietate a lui Rachel, care nu mai ştie ce face când bagă grade multe în ea, aşa cum reiese din povestirile fostului soţ, oare a avut ceva de-a face cu dispariţia lui Megan, mai ales că i-a cam dat târcoale în momentul dispariţiei, oare memoria îi joacă feste şi halucinează lucruri, oare altcineva i-a pus gând rău lui Megan, şi aşa mai departe.

Filmul este destul de confuz în prima oră cu acele salturi din prezent în trecut şi înapoi, este un film cu o combustie lentă, foarte lentă, o ia băbeşte cu prezentarea personajului principal, aşezând meticulos câte o cărămidă la temelia caracterului lui Rachel, o beţivă vai mama ei, ruptă de realitate, cu grave probleme de înţelegere a unor lucruri elementare, care încă dă târcoale exului, speriindu-i noua nevastă şi pe fetiţa lor.

O prezintă pe Rachel într-o lumină foarte proastă astfel încât te face să te îndoieşti de spusele ei, te pune în dilemă, bate câmpii sau chiar nu îşi imaginează cai verzi pe sticle?

Din păcate, autoarea cărţii nu prea se pricepe la procedurile poliţieneşti şi ne descrie o poliţie cretină, în lumea reală cazul lui Megan ar fi fost rezolvat în maxim o zi. Chiar poliţia, prin acţiunile pe care le întreprinde, sau mai degrabă nu le întreprinde, evitând urmărirea anumitor piste, te pun pe urmele adevărului.

Ce să mai, filmul este de o plictiseală cruntă, haotic în cea mai mare parte, fără pic de surpriză, se vede de la o poştă finalitatea lui, trebuie să fii un pic retard să nu îţi dai seama devreme care-i şpilul.

Singurul lucru cu adevărat bun din filmul acesta este Emily Blunt în rolul lui Rachel, care este extrem de convingătoare în portretizarea unei femei cu adevărat distruse, cu o căsnicie destrămată din cauze care ţin de ea, dar de care nu se face vinovată şi care o împing în sticle, cu un viciu profund întipărit în fiinţa ei care-i agravează sănătatea mintală, cu o graniţă subţire între realitate şi halucinaţie, ce să mai, o femeie numai bună de noră la azilul de nebuni.

Sper că am fost destul de vag în prezentare, nu că aş fi riscat să dau vreun spoiler, dar am zis să păstrez aceeaşi ceaţă pe care încearcă filmul să ne-o arunce peste ochi şi peste creier, crezând că vom rămâne cu gura căscată la final. Probabil cei care au realizat filmul au avut impresia că finalul va face toţi banii şi ne va face să uităm restul de somnifer.

Din păcate, acum vorbesc pentru mine, nu sunt la primul film pe care-l văd în viaţa mea şi nu este greu de mirosit adevărul, mai ales că este semnalizat foarte devreme.

Aşa că dragă The girl on the train, stai jos, ai nota 4 la purtare, chiar dacă nu ai prea multă vină, materialul avut la dispoziţie e prost.

Trailer

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

The father

Cu 6 nominalizări la Oscar, filmul The father cu însuși Anthony Hopkins în rol principal …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *