The God of Cookery

Alunecăm pe spirala timpului până în 1996 pentru a putea urmări filmul The God of Cookery (Sik san), unul din primele filmele regizate de Stephen Chow.

🎬 Premisă

Povestea este una apetisantă pentru că-i plasată în lumea chefilor bucătari acolo unde înfumuratul Stephen Chow (jucat de Stephen Chow, atât l-a dus mintea pe atunci) dă de dracu` când Bull Tong (Vincent Kok – Shaolin soccer), un nou adversar competitor în învârtit șorțul de gătit și ascuțit barda de feliat carne, îi suflă titlul de Zeu al Gătitului.

Fie vorba între noi, Chow nici nu se pricepea cine știe ce la preparat haleli gustoase, era doar marketing de el și cam atât.

Așa că retrogradatul bucătar Chow, devenit acum un paria al societății gastronomice, este nevoit să o ia de la zero.

Și unde poate face asta cel mai bine decât pe străzi?

Foamea care-i roade infrastructura intestinală îl aduce în fața bolului cu orez gătit de Turkey (Karen Mok – Shaolin soccer), o ființă tare pocită în urma unui pocinog, dar care se pare că o frăgezește bine de tot pe mâncături delicioase.

Lui Chow nu-i cade greu la stomac preparatul ei, dar îi cade o idee-n cap, aceea de a-și recăpăta titlul de The God of Cookery.

💭 Comentariu

Este clar că pe Stephen Chow (From Beijing with love) îl știm din filmele lui de căpătâi, Shaolin soccer și Kung fu hustle, dar am zis că este cazul să-i verific și alte producții, să văd cât de inspirat este cu adevărat.

Filmul de față este o comedie zănatică pură, fără alte condimente de natură să-i dea și o altă savoare.

Și acest fapt nu prea mi-a plăcut, The God of Cookery fiind prea saltimbanc și clovnesc pentru gustul meu în materie de comedie.

Subiectul este unul fierbinte, la modă de câțiva ani, semn că Stephen Chow a fost un vizionar, regizând și scriind acest film pe vremea când lumea nu era înnebunită după show-uri culinare, parcă anticipând trendul ăsta fomist care va cuprinde omenirea odată cu intrarea în secolul XXI.

Doar că partitura este tratată prea vegetarian, nu are deloc carne pe oase și degeaba am salivat cu gândul la niște dish-uri demne de Michelin, că n-am avut parte de așa ceva în acest film.

Nu-i precum Chef din acest punct de vedere.

Povestea este prea zăpăcită, prea împrăștiată, ingredientele nu-s deloc bine dozate și am fost servit cu un film pe stilul lui Benny Hill, stil care-i amuzant, dar doar în doze mici, nu timp de 90 de minute neîntrerupte.

Uneori caterinca prea multă dăunează grav intelectului și cam asta s-a întâmplat și în The God of Cookery, prosteala exagerată a personajelor a tăiat orice gust savuros al filmului.

Și îmi pare rău că nu mi-a plăcut mai mult desfășurarea acțiunii, dar n-am avut puterea masticației dată la maximum pentru a putea înghiți balivernele ciopârțite de personaje în momentele de găteală.

Prea multe vorbe somptuoase pentru o simplă farfurie pe care și mamaia de la țară ar putea-o găti, dar fără denumiri sofisticate și prețuri exorbitante plătite de fanfaroni snobi doar de dragul de a se lăuda că au îngurgitat cine știe ce delicatesă.

Dar nu-i totul terci în The God of Cookery, la foc mic fierbe o declarație de dragoste specială, un laitmotiv al filmelor regizate de Stephen Chow, care devine, astfel, previzibil, prea ușor de ghicit, indiferent de ordinea în care-i vezi filmele.

Cu toate astea, deși este previzibilă, povestea de dragoste care se înfiripă este una potentă din punct de vedere al mesajelor transmise, nu-s unele noi, rățușca urâtă, degeaba-i vopsit ambalajul dacă înăuntru mâncarea-i expirată, dar sunt perpetuu valabile și trebuie să le ținem la loc de cinste în mintea noastră.

🏆 Verdict

Din păcate, The God of Cookery mi-a cam dat indigestie, nu m-am împăcat prea bine cu prosteala copilărească din film, mai ales că lipsește componenta kung fu care mai presăra cu sare și piper scenele ilare și astfel alunecau mai bine pe retină.

Este drăguț în momentele în care se decide să fie serios, dar atunci se ocupă de un fir narativ secundar, deci acele scene sunt scurte și rare.

În rest, nucleul filmului nu este prea captivant, deși avea potențial mare, felurile de mâncare gătite nu au deloc panașul unor chefi de mare notorietate, iar replicile alambicate din timpul scenelor cu plita încinsă nu distrăgeau atenția de la faptul că bucătarii vorbeau vulcanic, dar perpeleau carnea tot pe stil băbesc.

Aș fi vrut să consum mai mult la masa de seară, dar m-am săturat din 5 bile pișăcioase.

2.5 out of 5 stars (2,5 / 5)

Trailer:

IMDB

Rotten Tomatoes

About admin

Check Also

Shaolin soccer

Vă place fotbalul? Dar cu artele marțialele cum stați? Este ciudată combinația de întrebări? Ei …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.