Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Top AFI 100
Locul 032 – The Godfather: Part II
1974
Așa cum îi spune titlul, filmul este o continuare, și nu numai, a primului The Godfather, locul 2 în Top AFI 100 și locul 2 în Top IMDB.
🎬 The Godfather: Part II – Premisă
Filmul reia povestea familiei Corleone, și îmi cer scuze față de cei care nu au văzut primul The Godfather, dar cu un nou Don pe tron, Don Michael, fiul răposatului Don Vito.
Nu pornim exact de la finele lui The Godfather, ci peste câțiva ani buni, cu un Michael deja hârșâit în noul său rol. Și nu s-a nimerit pe tron într-o perioadă tocmai bună.
Vremurile sunt tulburi, imperiul pare că se clatină, afacerile îl poartă peste tot, la ușă-i bat atât familiile adverse care ar vrea o bucată mai mare din cașcaval, dar și alte organizații criminale care devin tot mai prolifice.
Unde mai pui că și alde guvernul SUA devine interesat de activitățile comercialo-ilicite la care se dedă familia Corleone.
Ăsta este primul fir narativ pentru că Francis Ford Coppola ne duce și la începutul secolului 20 pentru a ne prezenta ascensiunea unui tânăr Vito Corleone (Robert de Niro – Goodfellas).
Pe atunci nu era încă Don, ci un amărât de imigrant fără un șfanț în buzunar, izgonit din frumoasa lui Sicilie de mic copil și nevoit să-și croiască drum prin mahalalele din New York.
La început este cu capul plecat, fiind un nimeni, dar dorința de preamărire și, mai ales, datoria de a oferi familiei sale un trai mai bun, îl fac să avanseze spre acel personaj neînfricat și de temut din The Godfather.
💭 The Godfather: Part II – Comentariu 🍿
Așa cum am menționat la premisă, partea secundă este și sequel și prequel în același timp, combinând în cele 200 de minute două povești separate de curgerea implacabilă a anilor, dar care converg spre un punct comun.
Filmul jonglează cu cele două fire narative, țesând o poveste care se întinde pe durata mai multor decenii întru pictarea unui tablou destul de tragic.
Deși are aceeași premisă, The Godfather: Part II diferă mult de tot de prima parte încă din primele secunde.
Dacă The Godfather începe cu un eveniment fericit, o nuntă, The Godfather: Part II pornește subit cu o tragedie care ne pune-n gardă că avem în față alt tip de bestie de film.
Considerat de unii mai bun decât primul The Godfather, mie nu mi-a plăcut atât de mult.
Atmosfera este mai sumbră, nu am întâlnit momentele de bucurie cu care m-a obișnuit primul film.
Aici accentul nu mai cade pe simplitate, m-ai trădat, pac, te-am găurit, vremurile s-au complicat, diplomația și o mână spală pe alta devin arme neprețuite în jocul supraviețuirii pe acest palier dur al afacerilor ilicite și organizațiilor criminale.
Don Michael este total diferit de Don Vito.
Ăl` bătrân mai găsea timp de câte-o mică bucurie, o joacă în grădină cu nepoții, o vorbă bună adresată familiei, un dans cu soția.
În schimb, Don Michael pare un robot metronom a cărui minte consumă în permanență combustibil pentru a menține în mișcare rotițele mașinațiunii monstruoase pe care o conduce.
Chiar dacă povestea este despre criminali, The Godfather: Part II mi-a dat senzația că este mai mult birocratic, cu acțiunea desfășurată mai mult în birouri decât pe stradă.
Nu are atât de multe secvențe de-o violență teribilă, aș putea spune că este un film mai molcom în ceea ce privește subiectul Michael Corleone.
M-a intrigat mai mult partea cu Don Vito, a fost mai umană, chit că omul tot un criminal era, dar mi s-a lipit mai bine de suflet și m-am simțit mai apropiat de el, respiram la unison cu el și îl înțelegeam mai bine.
De cealaltă parte, Don Michael, oricât de inteligent este, pare că scapă hățurile din mână pentru că scotea din ecuație elementul uman și nu mi-a părut a fi un personaj atât de carismatic și cu lipici.
Filmul este mai mult o dramă despre zbaterile unui om ce se simte neputincios pe dinăuntru, deși cei din jur îl văd ca pe lider autoritar, care este tot mai singur, deși este înconjurat de o familie numeroasă.
Cele două fire narative arată cât de diferit poate fi condusă o astfel de organizație.
Unul a făcut-o bazându-se pe respect reciproc și dragoste infinită, altul apelând la respect forțat și frică incomensurabilă.
Actoria, mă văd nevoit s-o repet ca și în primul film, este stelară, The Godfather: Part II a luat un număr dublu de Oscaruri față de primul film, devenind, totodată, primul sequel câștigător de Oscar pentru cel mai bun film.
Același rol, cel al lui Don Vito Corleone, i-a adus și lui Robert de Niro Oscarul pentru actorie, așa cum a făcut-o pentru Marlon Brando cu doi ani înainte.
Al Pacino a reușit performanța de a fi nominalizat de două ori pentru interpretarea dată personajului Michael Corleone.
Dacă în The Godfather am pomenit de James Caan și Robert Duvall, acum este timpul să scot în evidență și alte nume precum Diane Keaton (Annie Hall) în rolul lui Fay, soția lui Don Michael, sau Talia Shire (Rocky) în rolul lui Connie, sora lui Don Michael.
Ca realizare tehnică, The Godfather: Part II nu este ireproșabil, are multe erori evidente pe care le-am observat în timpul filmului, mai ales pe partea de sincronizare audio, de multe ori era vizibil că personajele nu își mișcau buzele dar se auzeau vorbind.
Dialogurile în limba italiană sunt greu de digerat pentru că unii actori americani poceau cuvintele și asta a dăunat autenticității peliculei pentru că în acele momente numai italieni nu păreau.
🏆 The Godfather: Part II – Verdict 👍 sau 👎?
Din cauza faptului că am sudat cele două filme unul după altul, mi-au sărit în ochi multe amănunte eronate în The Godfather: Part II legate de momentul petrecerii unor evenimente sau vârsta unor personaje stabilite clar în The Godfather, dar preluate aiurea în partea secundă.
Dacă în primul film am trecut cu vederea asemenea erori pentru că au fost puține și nu le-am observat, aici m-au asaltat cam des pentru a le da uitării.
Mai adaug și faptul că acest ping-pong cu cele două fire narative, chiar dacă tranziția era una excelentă, în momente încărcate de mare însemnătate, a contribuit la știrbirea fluenței ritmului.
Astfel, aceste amănunte cuplate cu povestea mai sobră, fără acel joie de vivre din primul film, mă fac să-i ciobesc o jumătate de stea și să-i ofer doar 9 cadouri surpriză.
(4,5 / 5)
