Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
The good liar combină talentul incomensurabil a doi actori legendari (sir Ian McKellen și dame Hellen Mirren) într-un thriller geriatric ce pleacă de la o premisă interesantă adaptată, că nimic nu mai este original, dintr-o carte.
Ian McKellen este Roy, un gentleman cochet ce iese la agățat de doamne respectabile, iar Hellen Mirren este fix doamna respectabilă pe care Roy pune ochii.
Cei doi se întâlnesc prin intermediului unui serviciu de matrimoniale online, dar fiți pe pace, nu este o comedioară romantică matusalemică pentru că Roy nu este deloc ceea ce pare la prima vedere.
El este un găinar notoriu și perfid din cale afară preocupat cu țepe date oricărui mocofan care pune botul la vrăjelile lui, fie că este vorba fraieri atrași de investiții fictive care-i lasă cu buza umflată, fie de doamne venerabile credule care tresaltă crezând că au găsit un companion pentru ultima bucată a vieții.
Lui Roy nu-i vine a crede peste ce pleașcă a dat în persoana lui Betty, o văduvă ce colcăie de bani, așa că pune în mișcare rotițele planului malefic de a o lăsa cu curu-n moloz la bătrânețe. Doar că în scenă se bagă un nepot cam suspicios pe intențiile Don Juan-ului babalâc și îi cam încurcă ploile impostorului.
După ce mi-a dat cu șmirghel pe la ochi cu finalul francizei Twilight și m-a lăsat rece cu live-action-ul Beauty and the beast, regizorul Bill Condon încearcă să-și spele păcatele cu The good liar, un film molcom, bazat în exclusivitate pe dialog și pe cei doi monștri sacri care duc producția în spate deși vârsta combinată a celor doi este de 154 de ani.
Chiar aveam poftă de ceva mai așezat, mai lent ca desfășurare, ceva intelectual care să mai scoată de la rugină sinapsele trecute pe banca de rezerve ca urmare a atâtor filme bombastice și obositoare vizual.
Doar că The good liar, deși are la bază o idee care mi-a dat cu pana de păun pe la subțioară, are un scenariu jalnic de inapt și incredibil de previzibil. După circa cinci minute de vizionare, coroborând imaginile văzute cu titlul filmului, mi-am dat seama care este, de fapt, adevărata poveste din spatele acestei pelicule.
Ulterior, singura motivație de a mai urmări The good liar a fost sosirea finalului pentru a-mi confirma bănuiala. Și măcar aici nu am fost dezamăgit.
Știu că de multe ori se spune că nu destinația este importantă, ci călătoria până acolo, dar aici nu prea a fost cazul.
Da, este o plăcere absolută să vezi la treabă, chiar și la această vârstă, actori precum Ian McKellen (Beauty and the beast sau The Lord of the rings: The fellowship of the ring) sau Hellen Mirren (Hobbs & Shaw, Anna, Winchester, The fate of the furious sau The hundred-foot journey), și da, recunosc, filmul denotă o eleganță specifică nobilimii britanice, este suav pe alocuri, educat și bine crescut, dar astea nu sunt suficiente pentru a salva filmul de la o poveste străvezie, un titlu imbecil și așa-zise răsturnări de situații imprevizibile, dar care sunt mai evidente ca rezultatul alegerilor din Coreea de Nord.
Dar este păcat, pentru că filmul ar fi putut fi cu adevărat captivant dacă ar fi avut câteva mici schimbări pe ici, pe colo, prea suntem serviți cu indicii colosal de evidente, care nu mai lasă loc de ghicit, care strică tot farmecul filmului, de parcă nu am fi în stare să facem și singuri pe detectivii, mi-e dor de un film în care să fim împinși de la spate să ne prindem de capul nostru de twist.
Chiar sunt supărat rău pe regizor și pe scenarist pentru că sunt de părere că au stricat filmul cu anumite alegeri, omorând tot suspansul.
În rest, ce aș mai putea scrie despre The good liar? Filmul este unul lipsit de acțiune, în care bătăliile se duc verbal (deci poate fi catalogat de unii plictisitor), iar planurile încropite de Roy pentru a-și atinge scopul devin din ce în ce mai elaborate, dar, pe de altă parte, în cazanul cu minciuni este aruncat un condiment ce ar putea strica supa, anume dragostea.
Practic avem o combinație între doi actori mari și un scenariu sărăntoc (aș fi vrut să spun mizerabil, dar poate că sunt prea dur) care irosește talentul celor doi ce nu-și mai permit să piardă timpul cu asemenea filme slabe din punct de vedere scenaristic.
Cu maximă părere de rău nu pot să-i dau lui The good liar mai mult de un 5 necăjit.
(2,5 / 5)
Trailer:
