The gray man

Frații Russo au ieșit la suprafață la capitolul regie cu The gray man, după ce anterior au feștelit-o cu Cherry, dar au nimerit-o producând Everything everywhere all at once.

🎬 Premisă

Povestea din jurul lui The gray man gravitează în jurul operațiunilor legale sau clandestine puse la cale de către infama organizație CIA.

Cum n-ar avea farmec ceva făcut oficial, ca la carte, filmul ne prezintă o acțiune evazionistă în centrul căreia se află agentul Six (Ryan Gosling – First man), component al unei facțiuni speciale a CIA, una care antrenează pârnăiași să spele rufele negre ale agenției, că-i mai bine decât să-și oblojească rănile penetrante dorsal.

Dar misiunea dă mare chix și Six nu mai este văzut cu ochi buni de către șeful care și așa nu îl avea deloc la inimă. Acum, prin ratarea obiectului, Six îi dă acestuia o justificare plauzibilă pentru a-l concedia fără pensie specială până la adânci bătrâneți.

Și pe urmele lui Six nu vine Seven, 007, nici Eleven, ci Lloyd (Chris Evans – Knives out), un psihopat care-și duce la îndeplinire obiectivele, dar prin metode care l-ar traumatiza până și pe Belzebut la bătrânețe.

Intriga-i simplă, nu are nimic special în ea, așa că hai să-i dăm bice.

 

💭 Comentariu

Producția de 200 de milioane de dolari este un amalgam eterogen care împrumută din filme precum James Bond, Fast and furious sau Mission impossible.

Ca atare, nu vine cu absolut nimic nou în ceea ce privește premisa, este clasica și eterna confruntare dintre agentul dezertor și agenția parșivă care vrea să-i înece corăbiile pe apa sâmbetei.

Aveam așteptări ceva mai mari în ceea ce privește descâlcirea firului narativ, dar scenariul nu se complică prea mult cu aspecte care necesită zbateri neuronale, nu are mai nimic inteligent în el.

Este același film de acțiune bombastic, alert și împrăștiat pe care îl primim cam anual, fie că vorbim de Red notice, 6 underground sau cele pomenite mai sus.

Nici măcar personajele nu au vreo profunzime filozofică-n priviri, să zici că vei fi surprins de ceva replici pline de înțelepciune.

Ei aș, de unde?

În rarele momente când scandalul se oprește, dialogurile sunt, în mare parte, puerile, cu glume care fac trimiteri la producțiile trecute sau viitoare ale celor doi actori.

N-ai cum să ratezi dumele legate de Captain America în care joacă Evans sau de Barbie în care apare Gosling.

Păi dacă povestea nu-i cine știe, firul narativ banal și vorbele nesărate, înseamnă că The gray man este o porcărie, nu?

Nu, nici chiar așa pentru că filmul este antrenant prin acțiunea distractivă, exagerată, neverosimilă și explozivă cu care ne invadează ochii și ne trimite creierul la culcare.

Colcăie de confruntări care de care mai încinse și la propriu, și la figurat, iar producătorii n-au făcut niciun rabat de la calitatea acțiunii, aici au pompat o grămadă de bani, mai ales că avem parte de felurite distrugeri arhitecturale și vehiculare.

Mi-a plăcut partea asta, cea relaxantă pentru neuroni, în care doar m-am minunat la invazia nesfârșită de gloanțe și bubuielile frumos redate vizual.

 

Iar ritmul este extrem de haotic, pentru că nu stăm mai mult de câteva secvențe într-o locație, ne plimbă pe tot globul, de la Hong Kong până-n Azerbaijan, de la Praga la Viena, de la Berlin în Croația, The gray man este un globetrotterist neobosit, perindându-se pe unde dorește mușchii lui flexați.

Este ca o șampanie de 1.000 de euro consumată la mare, are același gust cu una de 10 euro, dar este adusă cu buldozerul și băută la Mamaia, că de-aia este omul cocalar.

Chiar dacă unele scene de acțiune sunt învăluite în niște culori stridente, ba se nimeresc la ceas de An Nou printre artificii, ba printre fumuri rozalii, poți distinge destul de bine ceea ce se petrece în The gray man.

Dar pentru a te bucura de toată această harababură vizuală trebuie să dai deoparte logica și învățăturile școlărești pentru că sunt momente în care m-am dat cu capul de pereți deoarece scenariștii n-au habar de geometrie.

Trag unii de jos, din stradă, în sus în diagonală, spre un apartament aflat cu câteva etaje mai sus, iar gloanțele, la impact, circulă pe orizontală de zici că au motor în fund și sunt controlate cu telecomanda.

Să nu mai zic că la faza cu gazul, este una de neratat, m-a pufnit râsul de au duduit pereții pentru că respectiva scenă își bate joc de orele de chimie și fizică de la școală.

Și singurul motiv pentru care filmul are o distribuție cu așa panaș este pentru notorietate, că rolurile nu-s deloc solicitante, Six este ca orice agent pus pe fugă, iar Lloyd cu mustața lui de actor porno pensionat reprezintă eternul țăcănit care nu ezită s-o belească și pe mă-sa dacă asta îl aduce mai aproape de țelul final.

Nu vreau să par vreo porcină cu șorici subțire, așa că trebuie să pomenesc și de personajele feminine care participă activ la cafteala extravagantă, Ana de Armas (No time to die) și Jessica Henwick (The Matrix: Resurrections) făcând prăpăd în stânga și în dreapta.

 

🏆 Verdict

Așezând cap la cap toate piesele componente ale filmului rezultă o producție care nu se ridică nici pe departe la nivelul calitativ pe care îl aștepți de la un buget atât de supraponderal, The gray man fiind un alt exemplu de bani aruncați de pomană pe un produs care nu își justifică prețul.

Într-adevăr, numele mari din distribuție și locațiile diverse au costat mult, dar filmul se putea lipsi de ele, că puteau oamenii să se păruiască pe îndelete și să arunce în aer clădiri și într-un singur oraș. Aici doar s-a lăudat cu opulența doar de dragul de a se lăuda.

Nu-i nicio diferență frapantă între The gray man și Red notice, așa că n-am decât să-i arăt și filmului de față nu mai puțin de 6 degete.

Hai măi fraților Russo, că puteți mai mult de atât, că doar nu v-ați atins apogeul în MCU și apoi ați dat-o pe ulei.

3 out of 5 stars (3 / 5)

Recenzie video:

Trailer:

IMDB

Rotten Tomatoes

About admin

Check Also

Live free or die hard

Live free or die hard

Franciza morții grele învie cu Live free or die hard, film apărut la o duzină …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.