The greatest night in pop

admin 03/02/2024 Dramă Leave a comment 480 Views

Mi-a șoptit o păsărică să arunc un ochi pe The greatest night in pop, un documentar pe Netflix.

🎬 The greatest night in pop – Premisă 🕮

Nu am prea multe de scris în acest segment al articolului.

Documentarul de față este o cronică a evenimentelor care au dus la înregistrarea celebrei piese We are the world, probabil una dintre cele mai importante din istoria recentă a acestui domeniu.

La compunerea ei s-au înhămat Michael Jackson și Lionel Richie, iar la interpretarea ei practic cele mai mari superstarturi ale muzicii de atunci. Și pentru eternitate.

Scopul melodiei a fost atragerea atenției asupra foametei mortale din Etiopia, în special, și Africa, în general.

💭 The greatest night in pop – Comentariu 🍿

Eu nu obișnuiesc să urmăresc documentare, și am și mai puține urcate pe site, dar nu am putut trece nepăsător pe lângă cel de față.

Cum sunt un copil al anilor `80, am crescut cu muzica vedetelor prezente în această producție, așa că impactul emoțional a fost rapid și puternic.

Nu țin minte să fi văzut ceva de asemenea amploare care să-mi fi împlântat instantaneu un pumnal în inimă pentru că m-a făcut să realizez, în cel mai dur mod cu putință, că viața trece extrem de rapid pe lângă noi.

Cu atât mai mult cu cât cei mai mulți dintre artiștii din documentar nu mai sunt printre noi și eu îi credeam veșnici, nemuritori, imuabili.

Din păcate, carnea este trecătoare și perisabilă, însă îmbucurător este faptul că muzica lor va dăinui pentru totdeauna.

Spre deosebire de schelălăiturile digitale care trec drept cântece în zilele noastre.

Dar nu are rost să trag o comparație între ce a fost și încă e și ce este acum și în curând nu va mai fi pentru că nu-i echitabil pentru lăturile verbale actuale care zgârie urechile.

Nu știam ce eforturi colosale a necesitat nașterea acestei piese, însă documentarul face o treabă extraordinară în a demonstra de ce acel moment a fost unul unic și irepetabil.

Cu atâtea nume legendare, te așteptai ca orgoliile să dea în clocot, că fiecare ar fi vrut să demonstreze ce voce bună are, dar cumva ele au fost ținute în frâu.

Plus de asta, imaginile filmate de atunci, de la fața locului, ne arată cât de fragile erau unele dintre acele vedete pe care le consideram imperturbabile.

Să-l descopăr pe uriașul Bob Dylan bâlbâindu-se, copleșit de o asemenea adunătură de monștri sacri ai muzicii, mi-a generat o senzație stranie.

Cum să nu te simți altfel decât umil când îi vezi pe unii că sunt stingheri în prezența unor forțe creatoare titanice când și ei, la rândul lor, erau niște coloși în domeniu?

N-are cum să nu-ți sară sufletul de bucurie când dai de o Cindy Lauper care gângurește ca o fetișcană cerându-i autograful lui Lionel Richie sau când vezi privirile de admirație aruncate de Bruce Springsteen lui Stevie Wonder.

Fabulosul documentar prezintă amănunte inedite și interesante pe care altfel nu aveam cum să le știu, ca nesiguranța unora dintre participanți, conștienți de limitele propriilor voci.

Unele corzi vocale nu puteau atinge notele joase, altele cedau la cele înalte.

Așadar, deși toți tindeau spre perfecțiune, destui își cunoșteau limitările și nu riscau ceea ce știau că nu pot cânta.

Și când au început să-și cânte partiturile, parcă s-a pogorât asupra mea un cor angelic format din cele mai maiestuoase voci posibile.

Mai impresionant de atât nici că se putea.

Pur și simplu îmi curgeau lacrimile cu de la sine putere, fără să realizez, atât de fermecat eram de trilurile desăvârșite încât abia când am simțit sărat în colțul gurii mi-am dat seama ce mi se întâmplă.

🏆 The greatest night in pop – Verdict 👍 sau 👎

Documentarul acesta trebuie să fie o vizionare obligatorie pentru tineretul de azi care crede că alde Swift, Minaj, Bieber sau ce alte orăcăitoare cu statut de vedete cântă.

De fapt, doar se prefac cu niște voci tunate de programe de calculator și nimic mai mult.

Există un motiv vine întemeiat de ce Born in the USA trezește pasiuni înflăcărate și acum, la 40 de ani de la lansare.

Nu este de mirare că la auzul versurilor din I just called to say I love you simți nevoia să-ți îmbrățișezi familia.

Și este evident că We are the world are un mesaj atât de puternic încât te transformă instantaneu într-un izvor nesecat de jelanie.

Acestea sunt piese memorabile cântate de artiști nemuritori, pe când melodii care acum 3 ani rupeau topurile acum sunt pe nicăieri.

Combină cum nu se poate mai inspirat imagini de arhivă cu interviuri luate celor care încă mai sunt în viață și care au asistat la acel moment istoric.

Nu cred că mai este cazul să scriu că primește de la mine 10 discuri de platină pentru că este cel mai bun documentar pe care l-am văzut din acest punct de vedere.

Încă îmi răsună în minte monologul de final al lui Lionel Richie și iar mă apucă plânsul pentru că spune un adevăr crunt și sfâșietor.

Și pentru a vă face o idee despre grandoarea respectivului moment, am să las aici numele tuturor artiștilor participanți la acea noapte magică.