Vă era dor de un film de caterincă în stilul anilor `80-`90, din alea de acțiune fără prea multă logică, de categorie B, dar distractive? Ei bine, tocmai asta este The hitman`s bodyguard.
Filmul pornește rapid la treabă cu trei fire narative ale celor trei personaje care încing atmosfera.
În primul rând îl avem pe Michael Bryce (Ryan Reynolds), un bodyguard de fost renume mondial, decăzut din drepturi ca urmare a unui contract ratat, care acum este nevoit să își umple zilele cu fel și fel de misiuni sub nivelul lui.
Punem imediat ochii pe nenea cel rău, un dictator clișeic, cu gânduri de mărire și tiranic până în vârful șiretului, interpretat de Gary OIdman.
Iar în final dăm peste Darius Kincaid (neobositul Samuel L Jackson), unul dintre cei mai apreciați asasini de închiriat care este la pârnaie dar face un compromis cu gaborii pentru a-și scăpa jumătatea de zăbrele.
Ce au cei trei în comun? Păi Michael și Bryce sunt dușmani de moarte, dar primul trebuie să îl protejeze pe cel din urmă care urmează să fie martor în procesul dictatorului de sorginte putiniană.
Hocus pocus, avem parte de-o intrigă de la care pornește acțiunea. Desigur, nu lipsește și niscai corupție la nivel înalt, dar nu este nimic care să surprindă spectatorul.
Cei doi protagoniști nu stau prea mult pe gânduri și încearcă să-și stingă lumânarea unul altuia, că doar așa șade bine unor profesioniști în domeniile lor.
În scurt timp își dau seama că sunt în permanență întrerupți de niște huidume lipsite de ceva cenușiu în partea superioară care au singur scop, liniștirea vocii lui Darius și trimiterea lui la cele veșnice, că doar nu intră tătucul cel promis al comunismului la mititica pentru genocid. Așa că se decid să scape mai întâi de intruși pentru a-și putea continua în liniște propriul război.
The hitman`s bodyguard este destul de banal, nu are nimic ieșit din comun, filme ca el au mai fost grămezi și vor mai fi la fel de multe doar că are lipici la public mai ales datorită chimiei dintre Reynolds și Jackson care se înțeleg perfect și se distrează de minune.
Ciondăneala constantă dintre cei doi, chiar și în situații care pot deveni incompatibile cu viața, sunt delicioase și nu te poți abține să nu scoți un zâmbet ori de câte ori Jackson sloboadă replica lui marcă proprie, de care chiar se face mișto în film.
Nu prea avem parte de timpi morți, The hitman`s bodyguard este într-un continuu scandal, fie că este vorba de războiul verbal dintre cei doi, fie de acțiunea, furibundă pe alocuri, generată de dușmanii care încep să colcăie mai ceva ca babele la moaște.
Este filmul realist? Evident că nu. Dar nici nu trebuie, că nu suntem puși în fața vreunei pelicule care ne promite mântuirea de apoi, este doar o distracție nevinovată pe care o vei uita la scurt timp, dar care merită banii plătiți pe bilet.
O notă aparte este dată și de prezența actriței Salma Hayek în rolul soției interlope a lui Darius, fiecare scenă în care a fost prezentă a fost un deliciu, și nu pentru că arată bombă la vârsta ei (nu numai), ci pentru că ne oferă o interpretare diferită, cu care nu am fost obișnuit, la ce viitură de injurii îi țâșnește pe gură, ar fi inundat câteva sate cu tot cu turmele de vite.
Un pic nefolosit mi se pare excelentul actor Gary Oldman, nu durează mult să te facă să îl urăști din toți bojocii pe Vladislav cel Groaznic, dar la un actor de calibrul său mă așteptam să i se dedice mai multe scene, așa, nu este decât un dictator banal care crede că i se cuvine totul și vrea să fie rege chiar și peste o țară moartă, dacă este nevoie, numai să domnească peste ceva.
Regia este destul de competentă, mai avem parte din când în când de editările acele rapide și haotice care te fac să nu pricepi prea mult din acțiune, dar astfel de secvențe sunt destul de rare.
Dacă vreți o escapadă de 90 de minute în care să uitați de grijile zilnice și să vă luați o porție de adrenalină cu o garnitură de râs fără să vă gândiți prea mult la neverosimilul scenariului, atunci The hitman`s bodyguard este numai bun pentru așa ceva.
Dacă erau alți actori în aceste roluri, probabil aș fi strâmbat din nas, dar se potrivesc perfect, ambii având carismă și acel nu știu ce care fac filmul mai bun decât este în realitate, așa că mă îndrept spre o notă de 7.
(3,5 / 5)
Trailer: