The Hunger Games

The Hunger GamesCirc avem destul, Panem ne mai trebuia și aici intră în acțiune The Hunger Games.

Este startul unei francize lucrative care se întinde pe cel puțin cinci filme.

 

🎬 The Hunger Games – Premisă

Ne priponim într-un viitor distopic ce nu mai pare atât de îndepărtat.

Acțiunea are loc într-un teritoriu denumit Panem împărțit în districte cu centrul setat în Capitoliu.

Pentru a menține pulimea sub control să nu se mai răzvrătească hodoronc tronc când vrea ea, cei care se învârt la putere au inventat niște jocuri teribile.

Un fel de Battle Royale între reprezentanții celor 12 districte cu doar un singur învingător la final.

Partea groaznică este că participanții sunt aleși dintre copiii cu vârste cuprinse între 12 și 18 ani.

În Ferentariul din Panem, adică sărăcia maximă de District 12, dăm de Katniss (Jennifer Lawrence – No hard feelings) cea pricepută la tras cu arcul care se pregătește de loteria morții.

Din fericire pentru ea, anul ăsta scapă, că numele ei nu este extras.

Din nefericire pentru ea, Prim, sora ei mică de 12 ani, are ghinionul să fie recrutată.

Astfel, pentru a o proteja, Katniss se oferă tribut voluntar în locul ei.

 

💭 The Hunger Games – Comentariu 🍿

Nu-i prima oară când văd această serie de filme și, de asemenea, nu-i nici prima oară când fac cunoștință cu universul futurist.

Am citit în prealabil cărțile semnate de Suzanne Collins care au stat la baza filmelor, așa că era destul de greu ca imaginile pe care le vedeam să le întreacă pe cele create de mintea mea în momentul lecturării scrierilor.

Cu toate astea, filmul de față este unul care s-a ridicat la nivelul așteptărilor mele (aproape toate), mai ales în ceea ce privește construirea unei atmosfere depresive, lipsite de orice rază de speranță.

Una în care hăul dintre săraci și bogați se adâncește cu fiecare creștere de salariu minim pe economie care are ca efect doar faptul că săracii primesc tot mai puțin, iar bogații încasează tot mai mult.

Discrepanța vizuală și comportamentală dintre crăpătorii de foame din districtele de la marginea teritoriului și îmbuibații din Capitoliu este una incredibil de frapantă.

Doar acest contrast era suficient să-ți facă sângele să fiarbă-n tine la temperaturi clocotitoare din cauza nedreptății la care asistai.

Nu este deloc o întâmplare faptul că la nivel vizual acea lume arată ca și când ar fi localizată în China comunistă, sunt mai multe repere estetice care m-au dus instantaneu cu gândul la acea țară.

Deși acum nu mai este mare diferență între China care practică pe scară largă cenzura și lumea vestică, aia așa zis democratică, dar doar pe hârtie, care-ți bagă pumnu-n gură dacă zici ceva nasol de ideologia defectă ce îți este impusă cu forța.

Când mai adaug ulterior și partea de acțiune, cea care ne duce în mijlocul arenei pentru a asista la bătălia celor două duzini de carne de tun deja tabloul este unul complet, îți vine să pornești singur o revoluție.

Din punctul meu de vedere, scenariul adaptează foarte bine partea sentimentală a cărții, deși nu insistă prea mult pe majoritatea personajelor, le creionează destul de bine pentru a-ți păsa de ele.

Și aici nu mă refer la cele principale, la Katniss și Peeta (Josh Hutcherson – Five nights at Freddy`s), al doilea tribut din Districtul 12, ci la concurenții din celelalte districte.

Unii îți vor provoca repulsie, alții empatie, însă niciunul nu te va lăsa rece.

The Hunger Games

 

Sunt o grămada de personaje cu care ne intersectăm cărarea narativă, așa că nu are rost să vi le înșir pe toate, au o importanță mai mare sau mai mică pe care vă las plăcerea să o descoperiți singuri.

Vizualul este unul superb, Capitoliul chiar arată futurist, oamenii sunt descreierați (deși asta nu ar fi vreo noutate), iar costumele ies în evidență ca punct forte al filmului.

Deși nu-s nici pe departe un adept al modei snoabe actuale care prezintă saci de gunoi pe post de capodopere, creațiile vestimentare din film sunt unele mirobolante și au o contribuție majoră la conturarea atmosferei generale.

Eh, dacă până acum am zis numai de bine, bucata care nu m-a impresionat cine știe ce este chiar cea care are legătură efectiv cu Jocurile Foamei. Ce ciudat sună titlul tradus în română, zici că-i o competiție zilnică desfășurată în Vaslui.

Știu că se bazează pe un roman de tip YA (adult tânăr), dar parcă ratingul PG13 este prea scăzut pentru a face cinste evenimentelor sângeroase care au loc în arenă.

Aici mintea mea a imaginat scene violente și oripilante pe baza cuvintelor pe care ochii le citeau, ochi care apoi trimiteau comenzi regizorale creierului care le executa cu acuratețe.

De aceea am simțit lipsa unei oareșce brutalități necesare pentru a transmite senzația de pericol iminent, dorința de luptă disperată pentru fiecare secundă de viață și necesitatea activării instinctului de supraviețuire.

De multe ori beligeranții se comportau de parcă erau la picnic, nu la un război real de care pe care.

Dar are și aici momente în care strălucește, și mă refer la palierul emoțional care m-a făcut să donez mult râvnitele lacrimi atunci când a fost cazul.

Și asta datorită a ceea ce am pomenit anterior, a clădirii cum trebuie a personajelor.

Voiam mai multă oroare carnală, dar a trebuit să mă mulțumesc doar cu firimituri măcelărești că nu le pot avea pe toate într-un film de acest gen.

Are și ceva teroare genetică, una dintre creaturile macabre care este asmuțită asupra rivalilor din arenă mi-a adus aminte, să vedeți coincidență, de Invasion of the body snatchers.

De ce coincidență? Pentru că în ambele apare Donald Sutherland, aici el fiind președintele Panemului.

 

 🏆 The Hunger Games – Verdict 👍 sau 👎

Așadar, filmul excelează la mai multe capitole ce au legătura cu construcția, fie a personajelor diverse și bine individualizate, fie a lumii dezolante până la înnodarea gâtului și golirea stomacului.

A reușit să reproducă fidel universul deprimant din cărți, unul care începe să capete contur, încetul cu încetul, și în societatea noastră.

Dacă m-aș apuca să fac o demonstrație strict pe economia noastră de ce la fiecare majorare de salariu minim săracii primesc puțin și bogații mult, m-aș enerva și mai rău, așa că nu are rost.

Știu că am trecut ca săgeata prin anumite aspecte ale filmului, dar are o mitologie prea bogată pentru a o cuprinde într-un singur articol.

Oricum, mai am timp în celelalte comentarii, că vor veni unele și pentru următoarele filme din serie.

The Hunger Games, ca introducere în acest univers aproape macabru care te face să-ți dorești extincția speciei umane, este un film reușit care mi-a plăcut.

Așa că m-a îmbunat suficient de mult încât am să-i trimit 8 cadouri atât de necesare în lupta pentru supraviețuire.

4 out of 5 stars (4 / 5)

Trailer

IMDB

Rotten Tomatoes

About admin

Check Also

The fall guy

The fall guy

Fără să fac cine știe ce cascadorii, m-am înființat la The fall guy așteptând un …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *