Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Parcă a trecut o viață de la primul The incredibles, dar iată că, după 14 ani, avem parte de continuarea uneia dintre cele mai îndrăgite animații de la Pixar.
Minune mare, a fost la cinema o singură proiecție subtitrată și am lăsat cățelu-n lanț, micul pe grătar și berea-n frigider și am dat fuga să-l văd, că altă ocazie nu mai prindeam.
Ne reîntâlnim cu familia de supereroi Parr la puțin timp după evenimentele din primul film, într-o lume în care supereroii sunt în afara legii pentru că se consideră că mai mult provoacă distrugeri decât salvează vieți, așa că familia Par, formată din Mr. Incredible, Elastigirl, Violet, Dash și Jack-Jack, este nevoită să-și ducă existența într-un motel de 2 lei, fiindu-le interzisă orice acțiune de supererou.
Însă din senin o pereche de frați vor să schimbe percepția greșită a lumii cu privire la supereroi așa că o recrutează pe Elastigirl ca fata și fața noii campanii de îndulcire a publicului în ceea ce privește atitudinea față de supereroi, lăsându-l pe Mr. Incredible (spre marea lui nemulțumire) în concediu de paternitate, tată casnic, pentru a avea grijă de cei 3 copii (în special de Jack-Jack).
Firul narativ al filmului se împarte în două, pe de o parte asistăm la aventurile prin care trece Elastigirl pentru a-i veni de hac nemernicului Screenslaver, pe de altă parte, ne distrăm copios la încercările eșuate ale lui Mr. Incredible de a se descurca în noua meserie, aceea de dădacă a propriilor copii, mai ales când Jack-Jack scoate la iveală o multitudine de super puteri, care de care mai ciudate și mai greu de ținut sub control.
În final, cele două fire narative se contopesc pentru că familia trebuie să pună osul la treabă pentru a-l dovedi pe acest Screenslaver care vrea o lume lipsită de oameni cu superputeri.
Oare a meritat așteptarea de 14 ani pentru o continuare a The incredibles?
Da și nu.
Filmul nu duce deloc lipsă de acțiune, ba chiar este doldora de secvențe intense, greu de pus în scenă dacă nu ar fi fost un film animat, este grandios din acest punct de vedere, amenințările care pun în pericol lumea sunt posibil producătoare de grave pierderi de vieți omenești și distrugeri la scară largă.
Modul de transpunere în scenă al acțiunii bate la fund multe din filmele live-action din memoria recentă, dar este oarecum de înțeles, este mai ușor să te joci cu animația și să creezi ceva imposibil (încă) de reprodus într-un film obișnuit
The incredibles 2 este și foarte amuzant, ilarul este generat, așa cum era de așteptat, de zbaterile eșuate ale domnului Incredibil de a se descurca cu propriile odrasle și de a-l controla pe Jack-Jack ale cărui puteri aparent nesfârșite creează haos continuu.
De animație ce să zic? Este suficient să pomenesc de Pixar și deja este de la sine înțeles că măiestria celor care se ocupă de acest studio de animație se apropie de perfecțiune, din acest punct de vedere totul arată superb, de la detaliile minuscule făurite cu maximă migală până la extravagantele scene de acțiune doldora de precizie parcă elvețiană.
Până acum a fost partea cu Da, a meritat așteptarea, acum trec la partea cu Nu.
Cea mai mare bilă neagră a filmului este aceea că, paradoxal, The increbiles 2 este un film pentru copii, parcă lipsesc elementele care să țină treaz interesul unui adult. Mai râdeam la câte-o năzbâtie făcută de Jack-Jack, mă mai minunam de câte-o secvență epică de acțiune, dar cam atât, nimic cu adevărat profund care să mă scormonească în creier.
Ce e drept, filmul mă bombardează până la exasperare cu noul trend de la Hollywood, cel al egalității între sexe, și nu am nimic cu asta, ba chiar este necesar un astfel de mesaj, dar nici în halul acesta, să cazi în extrema cealaltă, în care bărbații sunt portretizați ca niște idioți și doar femeile pot salva ziua.
Filmul practic se oprește ca la Formula 1, intră la boxe din senin pentru a ne mai servi o lecție forțată de Vezi ce dobitoc este bărbatul și ce șmecheră este femeia? În loc să-mi arate asta, filmul ține neapărat să-mi spună asta, lucru care m-a deranjat pentru că întrerupea aiurea cursul acțiunii.
Răufăcătorul nu este deloc memorabil pentru că planul este destul de slab și asta generează un punct culminant nu prea interesant deoarece marele plan diabolic putea fi dejucat de oricine, nu era nevoie de supereroi.
Sunt oarecum dezamăgit de The incredibles 2, mă așteptam la ceva mai bun după 14 ani, scenariul nu este deloc întruchiparea promisiunii lui Brad Bird (regizor/scenarist) care a declarat că va realiza un sequel doar când va concepe o poveste cu adevărat meritorie.
Pe bune? După 14 ani doar atât ați putut scoate?
Poate sunt prea critic, dar comparativ cu primul The incredibles, acesta nu are acel farmec care a cucerit o lume întreagă, copiii sigur se vor distra la film, dar bag mâna-n foc că destui adulți vor căsca și se vor întreba dacă au oprit gazul când au plecat de acasă.
Eram pregătit să scot din sertar o notă mare dar un 7 este maxim ce pot trece în catalog.
(3,5 / 5)
Trailer:
