După ce a hibernat 8 ani în ceea ce privește regizatul, Joe Cornish se întoarce cu The kid who would be king. Așa că normal că am fost extrem de interesat de acest film, mai ales că debutul regizoral al lui Joe Cornish, Attack the block, a fost un film excelent.
Practic, The kid who would be king este o reinterpretare modernizată a legendei regelui Arthur și ai săi cavaleri ai mesei rotunde, dar cu acțiunea plasată într-o Anglie contemporană aflată într-o stare avansată de dezbinare politică și socială.
Aici își duce veacul Alex, un puștiulică jucat de Louis Ashbourne Serkis (da, nu e coincidență de nume, e boracul lui Andy Serkis), care nu prea este popular pe la școală, fiind subiectul principal al batjocurii unor elevi aflați mai aproape de apariția tuleielor și a problemelor feminine decât al nostru Alex.
Într-o seară, pe când era fugărit de cei doi dușmani de moarte pentru a fi mozolit, dar nu drăgăstos, Alex se împiedică pe un șantier de faimoasa sabie Excalibur care șade frumos înfiptă de secole într-un bolovan, așteptându-și adevăratul rege.
Iaca drăcie nefăcută, ăsta mic se proptește în săbiuță și o smulge fără probleme, fără să știe că, odată cu asta, a trezit-o din letargie pe Morgana, sora vitregă a lui Arthur, care sălășluiește prin niște camere neaerisite din străfundul pământului.
Băbăciunea spoită bine simte miros de sânge proaspăt și trimite la suprafață hoarde de cavaleri nemorți pentru a pune oasele pe sabia magică, având un singur gând, de a stăpâni lumea.
Și uite așa, Alex cu ortașii lui încă nevotanți, bașcă un Merlin cu gât de girafă, trebuie să țină piept atacurilor nemiloase ale celor din lumea de dincolo.
Ce a făcut Joe Cornish a fost să ia legenda lui Arthur și să o reducă la nivel de preadolescenți, The kid who would be king fiind un film eminamente pentru cei care nu știu cum arată o cabină de vot.
Mai mult de atât, seamănă izbitor de mult cu Attack the block, în sensul că o gașcă de inadaptați trebuie să țină piept unei invazii de extratereștri (în Attack the block) sau de mortăciuni încă vii (în The kid who would be king). Dacă este să aleg între cele două filme, în mod clar Attack the block este producția mai reușită din punctul meu de vedere.
În filmul de față, care oricum durează extrem de mult, se duce dincolo de 2 ore, se pierde prea mult timp cu nimicuri neinteresante.
Din trailer mi-a dat impresia că este mai incitant, mai concentrat pe acțiune dar, din păcate, trailerul este extrem de înșelător, conține cadre din toate secvențele de acțiune, bașca, atenție, chiar finalul.
Sunt vreo trei secvențe de acțiune mari și late, din care două sunt cam la fel, dar în rest am fost copleșit de povețe nesfârșite despre bunătatea sufletului, despre iubirea aproapelui, despre cinste și onoare, chestii într-adevăr relevante pe vecie, dar care mi-au ieșit pe nas după atâta bombardament la care am fost supus.
Nu știu dacă ar trebui să mă leg de efectele speciale destul de mediocre, să nu le să spun altfel, dar măcar de ar fi fost asta cea mai mică problemă a filmului.
Buba majoră din The kid who would be king este chiar scenariul care ar fi trebuit scurtat cu câteva zeci de pagini și eliminate o grămadă de dialoguri repetate. Nu ar fi stricat un ritm mai rapid, mai alert, nu să îmi fie povestită legenda lui Arthur de vreo trei ori pe parcursul filmului.
Să nu mai zic de completa absurditate a abilității unei grămezi de școlari de a face față atacurilor unor monștri magici mai ceva ca Arthur și ai săi cavaleri căliți în atâtea bătălii.
Ca bile albe scot în evidență actorii, în principal pe odrasla lui Serkis care are o voce mieroasă ce ți se lipește direct de suflet. Îi regăsim în distribuție și pe sir Patrick Stewart într-unul din rolurile lui Merlin și pe Rebecca Ferguson în rolul personajului negativ Morgana.
The kid who would be king este un film din rândul celor care sunt uitate rapid, pentru că nu aduce nimic nou care să-i justifice existența. Nu este un film prost, ci doar unul pur și simplu mediocru, care chiar dacă este plin de mesaje neprețuite, tot nu iese din anonimat.
Mai mult de un 6 foarte generos nu pot să îi dau.

Trailer: