Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
The kitchen nu este un show culinar, ci un film cu acțiunea plasată în anul 1978 în infamul Hell`s Kitchen unde trei boschetari cu aere de gangsteri sunt săltați de curcani cât ai zice zdup.
Rămase de izbeliște, muierile lor sunt preluate sub aripa protectoare a familiei irlandeze care stăpânește Bucătăria Iadului, dar cele trei cucoane nu sunt satisfăcute de cașcavalul primit, așa că se decid să se implice în afacerile astea ilicite pe care pămpălăii de bărbați par că nu mai sunt în stare să le finalizeze fericit de la o vreme.
Iaca așa cele trei casnice, interpretate de Melissa McCarty, Tiffany Haddish și Elisabeth Moss, încep să dea iama-n Bucătărie și să bage spaima-n cei care nu dau birul irlandezilor.
Dragi copii, cred că m-am ramolit la bătrânețe, dar nu am mai văzut filmul ăsta de curând? În urmă cu vreo 9 luni? Ce naiba? A și făcut un copilaș în perioada asta? Nu cumva se numea Widows, doar că soții cu pricina sunt băgați în niște celule mai strâmte și sub pământ în loc de unele mai largi și la suprafață?
Practic, The kitchen este fix același film ca Widows, doar că mult mai slab.
Filmul de față, intitulat sugestiv, că nu suntem fraieri să nu înțelegem semnificația titlului, este bazat pe un comics dar, să-mi fie cu iertare, mai repede pun botul la zburători în izmene decât la vrăjeala asta greu de înghițit care se vrea plasată într-un univers realist dar în care niscai casnice devin brusc, peste noapte, niște gangsteri de mare succes.
Nu sunt misogin, dar nici orbit de #metoo să înghit orice rahat neverosimil sub pretextul emancipării feminine.
Ideea în sine nu este deloc rea, dar execuția lasă mult de dorit. Să fim serioși, nimeni nu se transformă dintr-o femeie umilă care toată viața a mâncat bătaie de la bărba-su mai des decât sorbea ciorba din castron într-un măcelar de meserie, așa, pe nepusă masă.
Hai frate, dă-o-n galoși, nu ai cum să treci de la Unde este sarea să dau gust ciorbei de curcan la Dă-mi pistolul că am niște creier de fasonat.
Dacă aceste cucoane de mici ar fi luat efectiv contact cu lumea interlopă, nu știu, își însoțeau tații în diverse misiuni, altfel credeam povestea. La dracu, Henry Hill din Goodfellas a avut nevoie de zeci de ani să ajungă la nivelul la care soțiile astea inofensive, care toată viața au turnat plozi și cratițe cu haleală, ajung în mai puțin de un an.
Trecând peste faptul că am făcut febră musculară la sprâncene la cât de des le-am ridicat și că am secat porția pe 2019 de Pe bune?, oare este măcar interesant The kitchen?
Răspunsul clar este nu.
Nu are nici măcar acțiune sporadică pentru a nu te lăsa să cazi în somnolență, se vrea violent pe alocuri, dar mai mult de niște gloanțe în scăfârlii nu o să vedeți. Bine, vrea să fie artistic în anumite momente, oferindu-ne violență auditivă, chipurile să ne imaginăm noi ce se întâmplă, dar și aici dă mare rateu.
Plus că tehnic filmul este execrabil, editarea este una absolut teribilă, mi-a creat impresia că tehnicienii s-au împiedicat cu rolele de film în drum spre camera de editare și jumătate din ele au căzut în veceu și au fost nevoiți să încropească filmul cu ce-a mai rămas.
Scenele se termină abrupt, oarecum ca și ca…… înțelege ceva din toa…….. și enervează.
Eh, cam cum am scris rândul de mai sus, incoerent, așa se desfășoară și filmul.
Sare brusc de la una la alta fără justificare, lasă scenele în aer, retezate în momente culminante, iar evoluția personajelor este foarte abruptă.
Bașca scenariul este lipsit de un element important, credibilitate.
Nu este suficient să iei o distribuție feminină și să o arunci pe ecran în orice regurgitare de scenariu și gata, să ai pretenția ca lumea să aplaude filmul de teama amenințării venite din partea acestui val de feminitate care poate duce la pervertirea gustului în filme din cauza așa-zisei obligații de a ne ralia la mișcarea #metoo care a cuprins lumea.
Nu așa se face, nu forțat. Am fost noi, bărbații, porci milenii întregi, dar nu deveniți și voi bovine într-un timp atât de scurt.
Păcat de distribuția cu nume grele, dar The kitchen este o flatulație inutilă, care nu se compară nici pe departe cu Widows, care nici el nu a fost vreo mare șmecherie de film, dar măcar a fost realizat mai competent.
Închei, că deja mă apucă năbădăile și îi dau un 3 pentru că mi-a plăcut o singură secvență din film.
(1,5 / 5)
Trailer:
