The long kiss goodnight este un film de acțiune din anul 1996 ce-i are în rol principal pe focoasa Geena Davis (The fly, Ava) și pe nelipsitul Samuel L. Jackson (Pulp fiction, Endgame, Jurassic Park).
Regia este semnată de Renny Harlin, iar acest duo regizor – actriță principală venea după un răsunător eșec de proporții, Cutthroat Island, unul dintre cele mai mari dezastre cinematografice în ceea ce privește rezultatele financiare.
Scenariul scris de Shane Black (cel care a regizat The nice guys și The predator) o plasează pe Geena Davis într-un orășel uitat de lume, în rol de profesoară gospodină, o persoană care suferă de amnezie, pentru ea viața începând doar cu 8 ani în urmă, de acolo îi încep amintirile.
Vrând să afle cine este cu adevărat, Samantha îl angajează pe coate-goale Mitch (Samul L. Jackson) pentru a-i răscoli trecutul în speranța că va găsi ceva care să elucideze misterul.
Dar o mică paradă de Crăciun va contribui la accelerarea acestui proces de descoperire a trecutului pentru că niște personaje sus-puse o depistează pe Samantha și aflăm că domnița nu-i deloc o casnică inocentă.
Astfel, Samantha este nevoită să se lupte pentru a-și salva viața pentru că hoarde de inamici atacă din toate părțile, vrând să-i ofere drept cadou de Crăciun podoabe din plumb.
Povestea este una cât se poate de simplă, nu va câștiga niciun premiu de originalitate sau vreo recompensă literară, avem câteva personaje pozitive ce-s hărțuite de multe personaje negative, mai elementar de atât nu există.
Cu toate astea, The long kiss goodnight este o acțiune nemaipomenită, în special datorită alegerii actorilor potriviți, pentru că, înainte de toate, relația de amiciție care se înfiripă între Samantha și Mitch contribuie la partea afectivă a filmului. Chimia dintre cei doi actori este bombă nucleară, interacțiunea dintre ei este una care te face să zâmbești și să chicotești ca un puștan când află parola lui tac-su pentru contul de brazzers. Și nu strică nici șarmul neasemuit al lui Samuel L. Jackson care, deși joacă același rol ca în mai toate filmele, o face cu multă pricepere și elevează filmul la un alt nivel.
Dar gata cu bolboroseala despre personaje și legăturile dintre ele, totuși The long kiss goodnight este un film de acțiune și aici nu dezamăgește, ba din contră.
Deși durează ceva până se activează scandalul, filmul durând un pic peste 2 ore, răbdarea îți este răsplătită pentru că începe să bubuie acțiunea din toate părțile.
Nu este vreo mare enigmă faptul că Samantha are anumite abilități pe care le va pune la treabă, ce să mai, este varianta feminină a lui Jason Bourne, pe vremea când încă nu existau aceste filme, așa că trebuie să vă așteptați la multe scene înflăcărate de împușcături, de torturi, de răzbunări feroce și, mai ales, de explozii.
Am ținut minte filmul atâta amar de timp datorită finalului incandescent care are una dintre cele mai grandioase explozii din câte am văzut pe marele sau pe micul ecran. Și nici acum nu m-a dezamăgit, parcă am simțit cum a crescut temperatura în cameră cu câteva grade când am asistat uimit ca un copil mic într-un magazin de acadele la spectaculoasa concluzie din The long kiss goodnight.
Dar până acolo am fost distrat de acțiunea efervescentă presărată pe parcursul filmului care, culmea, a adus o eroină puternică și credibilă bine construită, care emana forță, dar și vulnerabilitate, nu ca tutele de acum îndesate cu forța pe gât în tot felul de filme dubioase.
Samantha este dată dracului, feliază carotide și zdrobește oase cu ușurință, dar își ia și câte-o mamă de bătaie, demonstrând că este o ființă umană care suferă și poate fi rănită, nu este un buldozer imbatabil. Și această tușă contribuie din plin la amplificarea realismului personajului și la creșterea gradului de simpatie față de Samantha.
Geena Davis face un rol foarte bun, de fapt, două, că transformarea ei din cumințica satului în asasinul de temut este nemaipomenită, și acest du-te-vino între personalități a necesitat flexarea calităților actoricești, iar Samuel L. Jackson este responsabilul cu comedia și are multe momente în care strălucește și te faci să râzi prin replicile sale amuzante.
The long kiss goodnight o duce bine și pe sistem de corazon, cum șade bine unui film de acțiune plin de clișee (nu o ascund, colcăie de clișee), este doldora de muzică bună (oldies, but goldies), dar beneficiază și de o coloană sonoră foarte bine integrată în film semnată de Alan Silvestri.
Singurul aspect negativ al filmului se referă la personajele negative, nu au deloc sare și piper, sunt acolo doar să iasă la numărătoare, nici nu prea par că le merge bostanul și sunt unidimensionale încât nici nu mai țin minte cum se numesc ăia răi principali.
Dar în afară de asta, The long kiss goodnight este o combinație excelentă de acțiune spectaculoasă (sunt câteva piese de rezistență) cu dramă emoționantă și comedie reușită, astfel încât opresc cronometrul la 9 motherfuck…
