Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
The lost world este un sequel la Jurassic Park, apărut la 4 ani după filmul care a adus dinozaurii la viață.
Cum Jurassic Park a făcut ravagii prin buzunarele spectatorilor, era la mintea pterodactilului că va urma un nou film setat în acest univers.
După dezastrul numit Insula Nublar pare-se că s-a stins nebunia cu dinozaurii, iar Hammond a îmbătrânit și vulturii în costume îi dau târcoale așteptând prohodul și pomana pentru a-i șuti averea.
Dar moșu` nu și-a cântat psalmul de veci, mai are ascunsă în baston încă o surpriză, o nouă insulă, Sorna, evident nepomenită deloc în Jurassic Park, un alt eșec pentru că acolo nu mai sunt deloc măsuri de siguranță și dinozaurii își fac de cap mai ceva ca ruralul la mall.
Să vezi surpriză, boșorogul strânge o nouă echipă de specialiști în frunte cu Ian Malcolm (Jeff Goldblum – Independence day, Jurassic World: Fallen kingdom), singurul din trupa originală care revine în sequel pentru că avem nici urmă de Ellie sau Grant.
Alături de el se mai regăsesc „pozarul” Nick (Vince Vaughn – Hacksaw Ridge, Dragged across concrete) și paleontologul Sarah (Julianne Moore – Kingsman: The golden circle) care, ca din întâmplare, este și gagica lui Ian.
Și de aici încolo deja știm povestea.
Nu știu care este problema lui David Koepp, scenaristul, dar cred că are boală pe numerele pare, mai mereu filmele care au reprezentat un număr par într-o franciză și au fost scrise de el sunt inferioare celorlalte.
Ca exemple, Angels and demons (filmul 2 din seria lui Robert Langdon), The kingdom of the crystal skull (filmul 4 din seria Indiana Jones), și acum The lost world (filmul 2 din seria Jurassic Park).
Practic, acest film preia premisa din primul film, schimbă locația și tâmpește personajele. Dar mai târziu despre asta.
The lost world nu pot spune că este un film slab, dar s-a dus magia din Jurassic Park, oamenii nu mai cască mutra a uimire când văd ditamai dinozaurii, de parcă ar fi ceva banal și au și ei în șopron așa ceva.
Efectele speciale sunt sensibil mai bune, era și normal, tehnologia a avansat mult între cele două filme, dar nici nu am avut momente în care să mă mai minunez de enormitatea dinozaurilor care călcau iarba într-o veselie.
Este un film cu mai multă acțiune, ba chiar mai violent ca primul film, cinele servite de dinozauri sunt precum copanele de pui, trebuie să le dezmembrezi să le poți hali, haosul domnește la fiecare pas, nu există reguli, nu există nimic care să te facă să te simți în siguranță, nu tu un gard electric, nu tu o îngrădire din beton, nimic.
Și acum dinozaurii au multă marfă de gătit pentru că insula este umplută cu mulți fraieri prostovani, numai buni de feliat. Și aici intervine efectul de suprasimplificare (dumbing down) pentru că toți mercenarii lui pește prăjit parcă vin la vânătoare de prepelițe, nu de dinozauri, și se comportă ca ultimii cretini de pe lume.
Și efectul ăsta pare că este molipsitor, că nici paleontologa vieții nu pare a avea multe sinapse conectate între ele pentru că zici că este picată din cer, mă uitam la ea și vorbeam singur, ca Dan Diaconescu: „Fă, ești proastă? Ai luat doctoratul odată cu Ponta?”
Practic, The lost world devine un simplu sequel făcut doar pentru bani, fără prea mult interes pentru un scenariu interesant și coerent, plin de personaje fade pentru care nu am nutrit sentimente de compasiune, până și Ian Malcolm devine enervant cu prea multele sale replici, iar Julianne Moore chiar a declarat că a acceptat rolul că avea nevoie de bani pentru un divorț.
Dacă Jurassic Park oferea hrană pentru ochi și creier, The lost world anesteziază materia cenușie și se concentrează pe vizual.
Are câteva momente în care strălucește, mi-a plăcut partea de final, aștept un film cu acțiunea plasată într-un mare oraș invadat de dinozauri, nu am cum să zic că este plictisitor, dar sunt și destule scene în care strâmbam din nas pentru că logica este înecată și unele chestii erau prea flagrante pentru a nu mă scoate din atmosfera filmului, de la membri ai echipei de filmare care se tot nimereau prin scenă până la acțiuni care nu își găseau explicație plauzibilă.
În afară de partea vizuală și acțiunea mai efervescentă ca în primul film, The lost world nu calcă deloc pe urmele imense lăsate de Jurassic Park dar este decent în ciuda hibelor multiple și, ca atare, îi plasez subtil nota 7.
(3,5 / 5)
Trailer:
