Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
The marsh king`s daughter este un film original bazat pe un roman de succes.
Măcar nu-i franciză sau sequel.
🎬 The marsh king`s daughter – Premisă
Helena (Daisy Ridley) are o viață simplă, dar fericită.
Este căsătorită, a fost blagoslovită cu o scumpete de fată și chiar dacă nu o dau banii afară din casă, iar slujba este una plictisitoare, familia ei compensează minusurile financiare.
Dar din negura trecutului își ivește capul un eveniment nefericit care o aruncă înapoi la nivel mintal într-o perioadă nefastă.
Tatăl ei înstrăinat de zeci de ani, Jacob (Ben Mendelsohn – Rogue One), se întoarce pe nepusă masă pentru a-și cere tributul iubirii.
Povestea este complexă, nu se rezumă la doar aceste simple cuvinte, dar nu vreau să mă afund mai mult în mâlul narativ că există riscul să eliberez niște spoilere nefericite.
Ideea este că acum Helena trebuie să decidă cui va fi loială.
Fie vechii familii reprezentată de tatăl ei care a învățat-o tot ce știe despre supraviețuire.
Fie noii familii care nu-i cunoaște trecutul întunecat.
💭 The marsh king`s daughter – Comentariu 🍿
Avem un fel de reuniune din universul Star Wars, ambii actori având roluri în filmele noii generații, ceea ce mi-a adus un mic zâmbet pe buze.
Povestea este una care pune accent pe partea psihologică a naturii umane ce ține de modul în care creăm anumite legături și ce ne determină să le secționăm brusc.
Sau, din contră, să le întărim și mai mult.
Se joacă mult timp cu două linii temporale, trecut și prezent, dezvoltând două tipuri de interacțiuni familiale, ceea ce duce la o clădire zdravănă a personajelor principale.
M-a surprins plăcut aceste du-te-vino-n timp pentru că unele secvențe deja trecute căpătau alte conotații pe măsură ce aflam noi și noi informații.
Iar acest tertip inspirat m-a făcut să reconsider câteva dintre verdictele pe care le dădusem anterior.
Touche, cum spune francezul.
Acțiunea are loc în jurul unei mlaștini neprimitoare pentru străini, dar abundentă în hrană, adăpost și apărare pentru cei care au trăit o viață acolo.
Așadar, filmul impresionează prin naturalețea peisajelor prezentate, unele brute, aspre, încă neîntinate de prezența stricătoare a omului urban care ar ridica betoane peste tot.
Acest aspect a fost cel care m-a atras cel mai mult la această producție, simțeam cum respir aerul curat ce se revărsa din ecran, deși era vorba doar de cel condiționat stătut și cu ceva miasme neplăcute.
Dar simpla derulare a acelor imagini sălbatice a fost suficientă să-mi revigoreze fizicul poluat de urbea aglomerată de mașini și alte elemente perturbatoare ale sănătății.
Desfășurarea acțiunii este de așa natură încât creierul a fost crăcănat bine de tot, o emisferă s-a așezat pe malul părții realiste, cealaltă a ales polul opus, cel fantezist.
Pentru niscai timp nu știam dacă mi se prezintă ceva ce se petrece cu adevărat sau ceva ce s-a născut în mintea ușor susceptibilă a protagonistei care își imagina lucruri pentru că avea creierul franjuri.
Răspunsul nu întârzie prea mult, așa că misterul nu are vreo durată excesivă, ceea ce taie din interesul care nu este susținut până la final de o poveste enigmatică.
Știu că multă lume a luat-o pe Daisy Ridley (Murder on the Orient Express) în colimator pentru filmele Star Wars care nu au coafat așa cum trebuie fanii, dar ea este o actriță bună și demonstrează asta aici.
Atât pe partea sentimentală, cât și cea fizică, deoarece nu mai este o Mary Sue, o pricepută-n toate și imediat doar că așa zice scenariul, ci un personaj verosimil pe care-l crezi în stare de toate acțiune întreprinse.
🏆 The marsh king`s daughter – Verdict 👍 sau 👎
Nu sunteți însă aici să citiți perorațiile mele pe această temă, ci să aflați, așa, măcar ca o schiță de idee, dacă filmul merită urmărit.
Răspunsul este da. Nu că rupe pe calitate, dar are ceva care îl face plăcut de vizionat.
Din punctul meu de vedere a fost o experiență satisfăcătoare care a abordat un subiect mai puțin vânat de producțiile recente, anume relația fiică-tată.
Această legătură este una distinctă în acest film, jonglează fragil cu mai multe sentimente care se cam bat în cap pentru că nimic nu este atât de simplu pe cât pare la prima vedere.
Și asta este tot ce pot să mai menționez fără să dezvălui amănunte importante.
Nu este vreun film mirobolant de inteligent sau palpitant, dar se apropie destul de mult de pragul setat de mine pentru a fi considerat unul bun.
Așa că nu-mi rămâne altceva de făcut decât să-i confecționez 7 capcane perfide în care să pice vânatul nătăfleț.
PS. Știu că ăsta a fost, de bunăvoie sau nu, titlul impus, dar este cam complicat, putea să se numească, mai poetic, The harsh marsh, că și rimează.
(3,5 / 5)
