The Medusa touch

Când și când vin cu câte un film de rămâne căprioara priponită-n proțap și cioara orbită de farurile poliției, iar The Medusa touch este unul dintre ele. Filmul este din 1978 și reprezintă unul din ultimele roluri ale marelui Richard Burton (7 nominalizări la Oscar pentru actorie, din păcate 0 statuete câștigate).

🎬 Premisă

Și culmea, personajul interpretat de Richard Burton (Who`s afraid of Virginia Woolf?), scriitorul John Morlar, și-o fură chiar în startul filmului când, căscând ochii la TV la o expediție lunară, își ia în mansarda cerebrală câteva lovituri contondente care-l lasă cu stelele învârtindu-i-se în jurul capului.

Astfel, își face apariția-n scenă inspectorul Brunel (Lino Ventura) care trebuie să deslușească enigma care înconjoară moartea scriitorului singuratic, fără prieteni, fără dușmani, fără familie, fără nimic, în afară de cărțile sale.

Singurul amănunt care-l frapează pe Brunel este un misterios manuscris neterminat care-l bulversează pe inspector, dar îi și dă un punct de plecare în investigația sa.

IMDB-ul varsă sacul cu amănunte, așa că nu-i mare secret că la mijloc pare a fi un element supranatural sau, mai știi, poate că ține de psihiatrie, dar Morlar își închipuia că este, de la distanță, artizanul unor felurite dezastre pe care le putea provoca doar cu gândul.

 

💭 Comentariu

The Medusa touch este clar un film polițist, care se bazează pe investigația desfășurată de Brunel în încercarea acestuia de a descoperi făptașul.

Asta se traduce prin multe interviuri, ba vecinul, ba portarul blocului, ba doctorul, ba cunoștințe din trecutul scriitorului, așadar avem de-a face cu un film de dialog, nu de acțiune.

Și faptul că scenariul este cu fermoarul tras la gură, fără să ne lămurească în vreun fel asupra sănătății mintale a scriitorului transformă The Medusa touch într-un film frugal în amănunte care te enervează pozitiv pentru că se bazează pe tine să te prinzi singur de ceea ce se petrece cu adevărat.

Deși pus la pământ încă din startul filmului, Richard Burton își face simțită prezența pentru că avem parte de multe flashback-uri cu Morlar care aruncă, rază cu rază, niscai lumină asupra acestui personaj chinuit de mintea lui fracturată și schingiuit de sentimente de vinovăție, imaginate sau nu, asta rămâne de văzut.

Rolul jucat de Richard Burton, la bătrânețe, este unul bun, și impresionează nu neapărat prin liniile de dialog excelente, care-s unele de-o metaforică filozofică lirică numai bună de comentat la teză, ci prin privirea de gheață.

O privire care te îngrozește pentru că transmite atât de multe și este suficientă să te convingă de anumite lucruri.

Se pare că privirile sunt cele care contează în The Medusa touch, avem câteva perechi de ochi care te vor fermeca sau, din contră, băga în toți sperieții.

 

Chiar dacă nu pare la prima vedere, că-i film destul de modest, dovadă că nu prea este cunoscut, The Medusa touch (un nume potrivit, și chiar unul inteligent) este și un disaster movie.

Nu la scara unor mamuți celebri din acele vremuri, dar se prezintă la datorie cu câteva catastrofe care surprind plăcut în contextul dat, al vorbelor multe și discuțiilor plenipotențiar criptice filozofic.

Nu prea știu ce să zic despre scenariu când vine vorba de imprevizibil. Spectatorul, dacă este atent, și eu am fost, se prinde mai repede decât inspectorul cu privire la cine este bătătorul de căpățâni, dar și în ceea ce privește anumite aspecte mai demolatoare care intervin spre final.

Ori era Brunel prea preocupat să screamă cuvintele în engleza străină lui și nu era pe felie la anumite informații, ori așa a fost conceput scenariul, să ne dăm noi primii seama despre ceea ce urmează să se petreacă.

Deși mi-a plăcut The Medusa touch, trebuie să recunosc că am rămas cu frustrarea-n minte, pentru că finalitatea acestuia nu este una care să mă lase cu un sentiment de satisfacție pentru că nu-i concret cu epilogul și m-a băgat la somn cu multe gânduri sumbre.

 

🏆 Verdict

The Medusa touch este un film bun, mai ales datorită atmosferei tenebroase, împânzită de paranoia, și a multiplelor probleme de etică pe care ne pune să le molfăim intelectual pentru a le găsi răspunsul. Unul efemer pe care nu-l dibui nici la popa-n biserică, dar nici zburând cu gândul către ceruri.

Abia recent am auzit de acest film, dar mă bucur că mi-a fost adus la cunoștință, reușește să combine câteva genuri dragi mie, este și un whodunit interesant, și un disaster movie, dar și un film cu elemente supranaturale.

Acest amalgam se transformă într-un produs final captivant care, în ciuda unor rateuri scenaristice cauzate de lipsa de muză, rămâne un film cerebral care atacă însăși natura existenței umane, a dreptului nostru de a raționa și chiar a responsabilității morale de a acționa și reacționa în momente critice, fără a mai ține cont de paragrafe legislative sau precepte biblice.

Amu` ce mai căutați pe aici? Am terminat dizertația și mi s-a făcut sete, mă duc să-mi torn 8 degete de whisky.

 

4 out of 5 stars (4 / 5)

Trailer:

IMDB

Rotten Tomatoes

About admin

Check Also

Fresh

Mi s-o făcut poftă de un horror mai sofisticat, așa, să zic mai de „fine …

2 comments

  1. Felicitari pentru recenzie! De regizorul Jack Gold iti recomand filmul Man Friday (Omul Vineri), o versiune satirica a povestii din Robinson Crusoe, cu Peter O’Toole, alt actor urias cu multe nominalizari Oscar si zero statuete (aia pt intreaga cariera nu se pune).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.